De la începutul invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, problema dependenței energetice a Europei de purtătorii de energie ruși a căpătat o relevanță specială. Gazele, petrolul, uraniul și cărbunele din Rusia au constituit o parte semnificativă a bilanțului energetic al Uniunii Europene. Pentru Ucraina, această problemă rămâne de asemenea dureroasă, deoarece securitatea energetică a Ucrainei și a UE este o problemă conectată – una nu poate exista fără cealaltă.
În 2022 și 2023, politicienii, afacerile și publicul european au făcut mult pentru a se elibera de această dependență periculoasă. Iarna trecută, aproape toată Europa (cu excepția Ungariei) a trecut fără gaz rusesc, iar în acest an situația rămâne aceeași. Europa Centrală a început să acționeze mai devreme. După colapsul blocului sovietic, a depins mai mult de gazul rusesc decât Europa de Vest, dar datorită faptului că amenințarea a fost văzută mai devreme acolo, această dependență totală a fost eliminată în 2022 în câteva luni. Lituania și Polonia au reușit cel mai bine să scape de dependența de Rusia.
Există de asemenea o tendință pozitivă și cu petrolul: petrolul rusesc rămâne critic de important doar pentru Ungaria, precum și pentru Republica Cehă, Slovacia și Bulgaria; cu toate acestea, Republica Cehă și Bulgaria implementează deja pași pentru a renunța complet la purtătorii de energie ruși până în 2024.
Dar rușii nu doar mențin unele segmente fizice critice ale pieței sub controlul lor, ci continuă să ducă un război politic și informațional agresiv împotriva independenței energetice europene.
Prima provocare creată de țara agresoare este în energia nucleară. Rusia controlează în continuare peste 40% din combustibilul mondial pentru reactoarele nucleare. Nu doar Europa, ci și Statele Unite depind semnificativ de combustibilul nuclear rusesc. Partenerii noștri intenționează să se elibereze de dependența de Rusia în următorii 3-5 ani.
Dar Rusia continuă să lucreze pe piața energiei nucleare și profită de poziția hibridă a Ungariei, care încă nu a abandonat ideea de a construi o centrală nucleară împreună cu rușii. Rusia investește în lobby-ul “ecologic” care atacă orice inițiative privind construirea de noi capacități de energie nucleară. Polonia s-a confruntat cu această provocare, unde se planifică construcția a 6 reactoare nucleare până în 2030: rușii investesc activ într-o campanie de discreditare.
Soluția acestei probleme poate fi doar stabilirea producției proprii de combustibil pentru centralele nucleare și răspândirea tehnologiilor nucleare proprii, americane și japoneze pe piața europeană. În primul rând, utilizarea reactorilor modulari mici avansați (SMR), care au devenit una dintre opțiunile sigure și accesibile de energie nucleară.
A doua provocare este că Rusia perturbă activ planurile de înlocuire a propriilor sale petrol și gaze cu alte tipuri de combustibili fosili. Mai devreme am scris că Europa a reușit să înlocuiască gazul rusesc și să renunțe aproape complet la petrol, dar, pe lângă aprovizionarea din Africa, Orientul Mijlociu și America, acest lucru s-a întâmplat datorită revenirii la combustibilii tradiționali, inclusiv cărbunele. Și aici același “lobby ecologic” lucrează activ. Uniunea Europeană, în special Germania, în ultimii 20 de ani a renunțat la cărbune în favoarea energiei regenerabile și… gazului rusesc.
Această abordare s-a dovedit a fi o greșeală economică, energetică și politică, deoarece a oferit dictaturii ruse oportunitatea de a ocupa piața și de a lucra la discreditarea tuturor celorlalte surse de energie în afară de propriile sale. Și acum, când revenirea la cărbune și “reabilitarea” energiei nucleare devin o problemă de supraviețuire pentru Europa, trebuie să cheltuim timp, efort și bani pentru a demonta miturile inspirate de Rusia.
A treia provocare este prezența în Europa a unor lobby-iști care doresc să “reîntoarcă totul așa cum era înainte de 2022”. În ciuda faptului că Uniunea Europeană și anumite țări investesc în renunțarea la resursele energetice rusești, continuă să lucreze susținătorii conceptului de “a se reconcilia cu Putin și a cumpăra din nou gaz și petrol de la el”. Viktor Orban nu este singurul în această situație. Marine Le Pen în Franța, partidul Alternativa pentru Germania, radicalii de dreapta austrieci, olandezi și slovaci apără activ această poziție.
Aceste idei încă nu sunt mainstream, dar ele, fiind exprimate unui cerc larg, slăbesc nu doar pozițiile susținătorilor ajutorului pentru Ucraina, ci și ale celor care înțeleg amenințarea energetică rusă și apără poziția independenței energetice a Europei.
A patra provocare este că Rusia este obișnuită să acționeze ca un stat terorist. Datorită atacurilor constante asupra infrastructurii energetice ucrainene cu rachete și drone, știm deja că Putin nu se va opri în fața niciunei infracțiuni pentru a încerca să demoralizeze ucrainenii. Același lucru îl face și cu Europa.
În octombrie, în circumstanțe misterioase, a explodat un gazoduct între Estonia și Finlanda. Înainte de aceasta, au fost încercări de a ataca infrastructura energetică a Republicii Cehe, Poloniei și Germaniei. Știm cu siguranță: atâta timp cât regimul lui Putin există în Rusia, atacurile teroriste în Ucraina, Europa și lume sunt inevitabile. Acest lucru include și împotriva infrastructurii energetice.
În general, putem afirma: chiar și înainte de atacul asupra Ucrainei, Rusia a folosit purtătorii de energie ca armă, chiar Putin a spus deschis că ei sunt o “supraputere energetică” și că energia este un mecanism de influență pentru Rusia, dar europenii și lumea în general nu au observat întreaga amploare a amenințării energetice rusești. De asemenea, au subestimat agresivitatea regimului construit de Putin și asociații săi.
Invazia la scară largă a demonstrat vulnerabilitatea dependenței de resurse față de dictaturi, ducând la schimbări tectonice pe piața energetică. Acest război a arătat necesitatea reformelor globale ale politicii energetice în lume, în special în Europa, dovedind că promovarea surselor regenerabile de energie și dezvoltarea producției locale sunt singura modalitate de a asigura independența energetică a continentului nostru.
Aleksandr Katsuba este un antreprenor ucrainean, expert în domeniul energiei, proprietarul companiei “ALFA GAZ”.
