ADHD inseamna ‘Attention deficit/ hyperactivity disorder’ sau ‘Deficit de atentie/ tulburare hiperkinetica’.
ADHD reprezinta o tulburare hiperkinetica, cu deficit de atentie si este o afectiune foarte frecventa in randul copiilor. Studiile arata ca un procent de 3-7% din copii de varsta scolara prezinta simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasa de 30).
ADHD debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta. Desi la unii copii simptomele ADHD dispar odata cu inaintarea in varsta, in jur de 60% pot prezenta simptome si la varsta adulta.
Copilul hiperactiv are o capacitate de concentrare a atentiei scazuta, dificultati de control a atentiei manifestate prin impulsivitate, neliniste si nerabdare. Acesti copii nu au rabdare, nu stau pe loc, ‘topaie intr-una’ si au dificultati cand relationeaza cu ceilalti.
Din aceasta cauza, ei sunt in permanent dezacord cu adultii si nu sunt acceptati de copii de aceasi varsta. Datorita lipsei de atentie si a comportamentului dezorganizat acesti copii au dificultati scolare.
Debutul este in general precoce inainte de varsta de 7 ani.
O cauza exacta a ADHD nu este cunoscuta, considerandu-se ca cel mai probabil este de natura genetica. Cercetarile au demonstrat ca ADHD se transmite genetic, de la parinti la copii.
Simptomele ADHD se impart in trei categorii: deficit de atentie, hiperactivitate, impulsivitate.
Deficitul de atentie: adesea face greseli din neatentie la scoala sau in alta parte; cand se joaca sau in timpul orelor de scoala are dificultati in a-si mentine atentia; de cele mai multe ori nu este atent cand i se spune sa faca ceva; nu are rabdare sa isi termine lectiile; nu isi indeplineste sarcinile; ii displace, evita sau devine agresiv cand este obligat sa depuna un efort de atentie si mental sustinut; pierde de multe ori din neatentie lucruri sau obiecte care ii trebuiesc (carti, caiete, creioane, jucarii); este foarte usor de distras de catre orice stimul exterior si este foarte ‘uituc’ in ceea ce priveste orarul si activitatile zilnice.
Simptomele caracteristice hiperactivitatii sunt: cand trebuie sa stea pe un scaun se misca intr-una si da din maini si din picioare, daca este nevoit sa stea mai mult timp pe scaun sau in banca in clasa se ridica, cand ar trebui sa stea cuminte el nu reuseste si incepe sa alerge si sa cotrobaie sau sa se catere, ii este foarte greu sa se joace linistit, vorbeste mult si neantrebat fiind tot timpul in miscare.
Simptomele caracteristice impulsivitatii sunt: raspunde neintrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata; nu poate sa isi astepte randul la jocul cu reguli si de cele mai multe ori ii intrerupe si ii deranjeaza pe ceilalti.
Pentru a pune diagnosticul de ADHD cel putin 6 simptome de neatentie si 6 simptome de hiperactivitate – impulsivitate, trebuie sa persiste cel putin 6 luni.
Diagnosticul in ADHD se pune dupa evaluarea copilului cu hiperactivitate crescuta si presupune interviul cu parintii, observatiile profesorilor sau invatatorilor, evaluarea psihologica si probele de laborator.
Copilul hiperkinetic si cu deficit de atentie este copilul care ar topaii toata ziua, care da din maini si din picioare cand sta pe scaun, nu te asculta cand vorbesti, este neascultator, neatent, nu are stare, vorbeste intr-una si cere sa ii fie satisfacute imediat dorintele, deranjeaza jocul celorlalti copii si nu isi poate astepta randul la joaca. Poate prezenta sau nu tulburari de limbaj sau de invatare. Aceste simptome pot sa se agaveze cu timpul si sa se complice cu refuzul scolar, acte delictuale (furt, minciuna, comportament agresiv, consum de alcool si droguri).
Tratamentul presupune psihoterapie si tratament medicamentos.
Psihoterapia familiei este foarte importanta si necesara la inceputul tratamentului. Parintii trebuie ajutati sa inteleaga tulburarea, sa inteleaga simptomele si sa nu se invinovateasca reciproc pentru educatia copilului. Deoarece este greu sa traiesti si sa cresti un astfel de copil si parintii au nevoie de suport.
Tratamentul medicamentos se face numai sub supravegherea medicului.
Desi hiperactivitatea se atenueaza cu trecerea anilor, ea se poate transforma intr-un sentiment de neliniste, problemele de atentie si control continua, iar scaderea performantelor si agravarea modificarilor comportamentale este destul de frecventa.
Studii arata ca aproximativ jumatate dintre copii care au prezentat ADHD continua ca adulti sa aiba probleme psihice (tulburari anxioase, tulburari depresive).
