Pentru artistul luxemburghez Francois Felten pictura ramane limbajul singular, al preocuparilor sale. Lucrarile recent expuse in cadrul duetului plastic intitulat Arte in Dialog de la Galeria Simeza, sub auspiciile Fundatiei Pan Europa sunt forme de comunicare intr-o lume in care interesul pentru stil, pentru aspectul scriiturii s-a pierdut in labirintul modelor efemere.

Panzele sale, desi fara nume, poarta identitatea creatorului, aduce in prim-plan un gest, un semn generator de individualitate. Ele cuceresc nu numai prin valoarea ideatica a temei propuse (vezi dubletele real-fantastic, celest-teluric, spirit-materie), ci si prin puterea emotionala a mesagerului. Ca un bun si experimentat desenator, Francois Felten cunoaste valoarea semnelor, stie sa elaboreze structuri, sa construiasca sau sa destrame cuiburi de vise sau revolte cromatice.

Exista o legatura secreta intre penelul artistului si lumea fabuloasa pe care acesta o infiripeaza. Imaginile, formele (inchipuite) au o functie conceptuala si psihologica deopotriva, depunand marturie cum ar fi spus Jean Cau despre infinitul spectacol al firii; varietatea acestor lucrari reflecta lunga si neistovita calatorie a pictorului prin imperiul memoriei afective. Una scindata intre dezordine interioara si neliniste creatoare. In timp, a fost conturata o figuratie crescuta in zona fantasticului ce a facut totdeauna abstractie de spatiul si timpul aflat in derulare, de momentul imediat. Lucrarile felteniene reconstituie intamplari, desira ghemul viselor, fara sa intimideze retina privitorului (vezi aici si dominantele de rosu, galben, negru ce sustin fluxul narativ al imaginii). Autorul poseda darul selectivitatii culorilor. Aceasta transpare atunci cand foloseste o paleta de griuri sau tente inchise. Imaginile evoca o stare, un , un impact intre ide si sentiment (vezi infatisarea acelei Pieta cu ecouri renascentiste, osciland intre disperare si speranta). In acest flux imagistic, artistul vorbeste despre ceea ce nu poate fi exprimat, ci doar simtit, intuit. La el, realul cedeaza in fata alegoriei. Altfel spus, in arena expozitiei, taurul s-a preschimbat in inger. Unul care se plimba in voie pe campia plina de maci tineri ai fantasmelor. Dar dincolo de tendinta spre o anume discursivitate, tablourile lui Felten transcriu acel patos existential atat de specific naturii sale. De aici impresia ca autorul isi cunoaste resursele si le exploateaza fara sa se lase prada emfazei.

In fata frumusetii , precum intr-un templu , pictorul zaboveste-ndelung , privindu-i stralucirea ( fara a-i putea descifra inca taina ). Admirabil creator de atmosfera, in jurul sau, lucrurile mai pastreaza un aer misterios si straniu. Filozoful-artist are un acut simt al vietii si prin urmare si al primejdiei care o ameninta. El doreste sa apere de uitare acel triumf al gatului de lebada. Adica al imacularii, al candorii primordiale. Vazuta din perspectiva experientei, culoarea ii prilejuieste o binevenita plimbare prin gradina personajelor sale (ele induc privitorului dorinta de a descoperi, de a explora un spatiu cu elemente culturale variate). Regasesti acolo o lume populata de griul nelinistit si-acel rosu ardent, pacificator; cat despre albastru (verdele-oliv) el trece uneori, ca un motiv musical, dintr-un tablou in altul. Cineva se uita in interiorul lucrurilor si descopera misterioasele relatii dintre ele.

Picturile lui Francois Felten nu se pot reconstitui ; ele se ofera lecturii, se lasa privite de un ochi surprins de spectacolul existentei Un artist ce a ales calea de mijloc, intre miracol si acea longue vie journaliere, cum o numea Edouard Herriot .