Rupturile ne lasa goi, pustii, confuzi. Percepem ca ne-am indragostit ca ne-am luat o parte din noi insine si, in anumite privinte, este chiar asa. Studiile stiintifice au aratat ca cuplurile implicate in povesti de lunga durata dezvolta amintiri interconectate, transformandu-se intr-un sistem care depinde de ambii membri ai cuplului.

Cand relatia se termina, aceasta deconectare este traita intr-un mod traumatizant. Ca si cum ne-am amputat o extremitate. Organismul reactioneaza simtind nevoia acestei dependente dobandite, la fel ca sindromul de sevraj pe care il simtim daca suntem lipsiti de orice substanta.

Indragostirea de o persoana este un proces afectiv emotional care are repercusiuni puternice asupra creierului nostru. Din acest motiv, de altfel, in momentul despartirii cuplului, efectele care se activeaza in cadrul acestuia pot fi diverse. In timpul indragostirii, in experimentarea durerii emotionale, se activeaza aceeasi zona a creierului care gestioneaza durerea fizica.

Creierul nostru in timpul indragostirii

Mai multe studii arata ca aceleasi zone ale creierului care se activeaza atunci cand o persoana se indragosteste, care genereaza dependenta si anxietate fata de cealalta persoana, sunt activate si in momentul despartirii. Aceasta inseamna ca, dincolo de durerea circumstantelor, persoana poate continua sa simta dependenta fata de partener.

Directorul Centrului Cognitive Neuroscience din Chicago, Statele Unite, John Cacioppo, sustine ca nevoia de a stabili legaturi emotionale stabile este innascuta oamenilor. Drept urmare, despartirea este un moment complicat, fiind greu de acceptat ca persoana in care ne-am pus increderea ne-a tradat.

Rezultatele altor experimente efectuate in relatie cu persoane care se simt deprimate de ruperea unei relatii arata ca organismul, reactionand la durere, poate secreta aceiasi hormoni care se produc in situatii stresante; hormoni care la randul lor pot afecta activitatea regulata a sistemului digestiv sau a inimii.

Cei care au trecut prin situatii asemanatoare stiu cat de mult poate rani, dar stiu si ca viata merge inainte, ca prietenii, familia, pasiunile si amintirile lor se vor dovedi utile pentru a depasi momentul. Procesul de despartire este un pic ca si cum te-ai indragostit din nou, dar invers. Reactiile neuronale cauzate de pasiunea romantica sunt similare in ambele cazuri.

Creierul in timp ce depaseste o despartire

Mai multe studii au aratat ca, pe masura ce relatia romantica se dezvolta de-a lungul timpului, idealizarea persoanei iubite se estompeaza, chiar daca dupa despartire revine mai dominatoare ca niciodata. Sistemele de recompensa ale creierului in timpul indragostirii asteapta multumirea dragostei, iar neobtinand raspunsul adecvat, reactia normala, ca si in cazul drogurilor, este de a creste volumul acestui apel.

Acest sistem de recompensa cerebrala, strigand sa-si remedieze, este ceea ce in cele din urma ne face sa ne comportam impulsiv sau prost dupa o despartire. Cand ii scriem mesaje de despartire fostului nostru partener, suntem de fapt condusi de mizeria chimica a creierului nostru.

In concluzie, o iubire care se termina doare si implica o adevarata suferinta fizica care poate dura luni de zile. Cu toate acestea, acea durere este de fapt parte a procesului de vindecare si de depasire a despartirii. Cateva rezonante cerebrale efectuate asupra persoanelor aflate in faza de dezmormantare releva existenta unei activitati speciale in zonele cortexului prefrontal, zona creierului implicata in exprimarea personalitatii, in procesele de luare a deciziilor si in planificare. a comportamentelor cognitive complexe.

De fapt, in timp ce gemem si plangem, chimia creierului nostru este deja la lucru pentru a ne recalibra comportamentul, a ne echilibra emotiile si a ne face sa ne miscam din nou.