Anne-Marie Cunnigham, dansatoare si profesoara de dans irlandez, va sustine o serie de workshopuri la Bucuresti. Cate ceva despre secretele acestui dans, intr-un interviu de Anca Rotescu.

Povestiti-mi putin despre formarea dv. ca dansatoare si profesoara de dans irlandez. Fac dans irlandez de 26 de ani, adica de aproape toata viata. Am inceput la 3 ani, acasa, in Irlanda. Mai tarziu, am mers la Londra si mi-am continuat studiile. Pe la 16 de ani, am urmat cursuri de hip-hop, de jazz-dans si de dans contemporan, dar am ramas atasata tot de dansul irlandez. Am obtinut premii si titluri pe care n-am sa le insir. La 18 ani am intrat in trupa “Riverdance”, unde am stat vreme de sase ani. Am facut multe turnee, am dansat peste tot in Europa, in Australia, in Japonia, in America de Nord si de Sud. Au fost calatorii fabuloase!

Sunt traditionale dansurile pe care le prezinta Riverdance? E o discutie mai lunga. Sunt trei stiluri traditionale de dans irlandez. Primul e unul foarte vechi, care vine din partea de vest a Irlandei si care se danseaza la orice varsta, de la cinci la optzeci de ani. Nu presupune un angajament fizic foarte mare, nu este deosebit de energetic. Apoi mai e o forma, foarte raspandita si care este mult mai angajanta. Presupune un efort fizic mare, cere o constitutie sportiva. Sunt numeroase sarituri, miscari foarte rapide, necesita un antrenament fizic zilnic. Acesta este la originea a ceea ce se face la “Riverdance”, care a impus un al treilea tip. Au fost preluate miscarile, dar atitudinea dansatorului este alta. Tinuta este foarte dreapta, aparent rigida, iar efortul fizic ceva mai mic. Este insa un stil tot mai raspandit in lumea intreaga, chiar daca ceea ce vezi nu e chiar dans irlandez 100 %. Nu se transmite foarte exact similitudinea cu exercitiul fizic, cu sportul. La “Riverdance” exista rigoarea aceea extraordinara, fiecare este extrem de bine inregimentat, dansatorii sunt la unison, totul este perfect coordonat. Dansul irlandez e mai liber.

Credeti ca un workshop precum cele sustinute acum la Bucuresti e suficient spre a deprinde tehnicile dansului irlandez? Dupa ce am parasit “Riverdance”, m-am dedicat aproape in exclusivitate lectiilor de dans irlandez, tocmai pentru ca am vazut ca oamenilor le place si ar vrea sa invete. Am predat in Japonia doi – trei ani, apoi am venit in Europa. Acum am o scoala in Irlanda, dar am grupe si la Viena, la Graz, Munchen si Praga. Prin prisma acestei experiente, as spune ca trei zile sunt suficiente pentru o initiere, chiar daca este un volum mare de informatii si munca. Dupa aceea, cine doreste sa aprofundeze, trebuie sa lucreze cu regularitate un timp mai indelungat.

Care este numarul ideal de participanti la un astfel de workshop? Depinde, in primul rand, de cat loc ai. Dar, in conditiile in care ai loc destul, numarul ideal cu care as lucra eu este de douazeci. Poti sa faci coregrafii foarte bune cu ei. Sunt doua feluri de dans irlandez: solourile si dansurile de grup. Eu cred ca e bine sa termini un workshop cu un fel de prezentare informala, cu muzica si invitati dintre apropiatii participantilor. E doar o initiere si nu poti sa ai pretentia la ceva mai mult. Cu douazeci de persoane poti sa faci insa prezentari foarte izbutite de acest fel, poti sa ajungi la multe miscari, la energia dansului. In noiembrie trecut, cand am fost prima data aici, au fost aproximativ patruzeci de persoane. E cam mult, dar am facut un efort pentru ca vreau sa incurajez cat mai multa lume. A fost destul de dificil sa coordonez lucrul cu toti.

Cei initiati data trecuta pot sa mearga mai departe? Timpul a fost scurt, dar sunt convinsa ca daca se antreneaza in continuare, pot ajunge la un grad mai inalt de performanta. Dar trebuie sa existe o vointa puternica si un exercitiu zilnic. Am astfel de experiente. Merg o data pe luna la Praga si lucrez cu grupele formate acolo. Daca in timpul cat lipsesc, nu se antreneaza, e foarte dificil. Ma intorc si repetam aceleasi si aceleasi lucruri, fara sa progresam de loc. Devine plictisitor. Dar daca oamenii sunt interesati si motivati, e foarte placut.

Sunt diferente intre felul in care se lucreaza cu copii fata de cel pentru adulti? Se deosebesc ca ziua de noapte. Diferentele sunt uriase. Strict din perspectiva dansului, copiii invata mult mai repede. Absorb, de fapt, tot ce le spui, cel mai mic cuvant si tot ce le arati, o miscare oricat de infima. Apoi, sunt mai flexibili si nu au temeri. Este foarte important pentru dansul irlandez, unde sunt multe sarituri, iar aterizarile sunt mai dure decat la balet. Acolo aterizezi pe varfuri, apoi te lasi pe calcaie, indoi genunchii si astfel impactul este atenuat. In dansul irlandez nu e deloc asa, cazi in picioare, drept. Adultii se mai tem de impact, uneori gandesc prea mult, sunt mai inhibati si asta afecteaza lucrul. Din perspectiva atitudinii, lucrurile stau altfel. Adultii sunt foarte entuziasti, vin pentru ca-si doresc acest lucru. Copiii sunt adusi de parintii care au hotarat ca vor sa faca dans irlandez. Apoi, sunt diferente si din perspectiva finalitatii workshopului. Copiii isi doresc sa devina profesionisti, mari dansatori, sa urce pe scena. Adultii urmeaza astfel de cursuri pentru propria lor placere, sa stie sa danseze si sa se poata bucura de felul in care o fac. In moduri diferite, esti recompensat ca profesor in ambele cazuri.