In contextul implinirii a 95 de ani de la Marea Unire din 1918, ziua de mandrie a poporului roman, si a 90 de ani de la adoptarea Constitutiei din 1923, prima Constitutie a Romaniei Mari, Muzeul National Cotroceni in colaborare cu Muzeul Militar National ”Regele Ferdinand I” si Comandamentul Flotilei 56 Fregate din cadrul Statului Major al Fortelor Navale Romane, a organizat la inceputul lunii august, pe Fregata „Regele Ferdinand” o expozitie dedicata Regelui Ferdinand I al Romaniei. Expozitia a cuprins obiecte personale ale regelui Ferdinand I, Constitutia din 1923, purtand semnaturile in original ale membrilor guvernului, decoratii, fotografii, carti postale, carti, documente etc, cu o mare valoare patrimoniala.

Prima expozitie realizata intr-un spatiu neconventional a fost realizata in august 2008, cand Muzeul National Cotroceni in colaborare cu Academia Navala „Mircea cel Batran” si Muzeul Marinei a organizat pe Fregata „Regina Maria”, o expozitie dedicata implinirii a 70 de ani de la moartea reginei Maria, sotia regelui Ferdinand.

La 24 august 2013 s-au implinit 148 de ani de la nasterea Printului Ferdinand, nepotul regelui Carol I al Romaniei, care a venit pe lume in 1865, la Sigmaringen.

„Regele Ferdinand I a fost , sub sceptrul caruia s-a realizat Marea Unire din 1918 – cel mai important act din istoria poporului roman, primul rege al tuturor romanilor, a fost omul reformei agrare si al celei electorale, precum si al actiunilor vizand consolidarea statului national unitar roman. In 1914 cand a urcat pe tron, Romania avea 7,7 milioane de locuitori si 137.000 de km, pentru ca in 1927 la moartea sa, tara sa numere 17 milioane de locuitori si 295.049 de km. Realizarea unitatii statale din 1918, a impus adoptarea unei noi Constitutii care sa reflecte noile realitatii economico-sociale, politice, etnice si institutionale. Consolidarea unitatii nationale reclama dotarea Romaniei cu o noua Constitutie propusa de guvernul liberal condus de Ion I.C. Bratianu si votata de Parlament la 28 martie 1923. Noua Constitutie a preluat integral sau partial circa 60 % din textele Constitutiei din 1866 si reformele votate la Iasi in 1917. Constitutia din martie 1923 a avut un rol important in consolidarea statului national unitar roman, a independentei si suveranitatii sale, definind mai precis trasaturile si continutul regimului politic din Romania, fiind o lege fundamentala considerata printre cele mai avansate din Europa interbelica. Ea a facilitat manifestarea libera a tuturor cetatenilor, gruparilor si formatiunilor politice si accesul la viata politica pentru categorii sociale foarte largi.”, ne spune dr. Stefania Ciubotaru, de la Muzuel National Cotroceni. Ferdinand I a condus destinele Romaniei timp de 13 ani. Tara a progresat pe toate planurile: cultural, politic, economic, un dinamism cu adevarat remarcabil care demonstra vocatia si inteligenta poporului roman. In general, despre Ferdinand I s-a tot vorbit din punct de vedere politic. Cea care a beneficiat de privirea romantica a lumii a fost Maria, regina tuturor romanilor, sotia lui Ferdinand, o personalitate fabuloasa a timpului sau. Dar iata ca specialistii de la Muzeul National Cotroceni ne-au realizat un potret inedit al regelui Ferdinand: ”Ca om, regele Ferdinand era total diferit de unchiul sau – regele Carol I. Odata cu urcarea lui pe tron, viata la Curtea Regala s-a schimbat considerabil, regele integrandu-se in lumea romaneasca a vremii cu calitatile si defectele ei, ajungand sa cunoasca bine mentalitatea poporului roman si sa se acomodeze cu ambianta societatii in care traia. Se simtea bine nu numai la Palatul Cotroceni, dar si la Castelul Pelisor din Sinaia, Scrovistea, sau la Buftea in palatul lui Barbu Stribey. Regele Ferdinand avea o vasta cultura, rezultat al orelor de studiu din copilaria si tineretea sa, suveranul preferand discutiile neprotocolare “la o tigara”, pe subiecte diverse de biologie, istorie, lingvistica, politica. I.G.Duca nota in memoriile sale ca: “regele Ferdinand stia limba latina si limba elina la perfectie. Citea pe toti autorii latini in mod curent si pe toti clasicii elini. Vorbea aproape cu aceeasi usurinta, pe langa limba germana si romana, limba engleza, franceza si chiar rusa. In toate aceste limbi avea un accent surprinzator de bun. Scria minunat. Discursurile sale, pe care intotdeauna le redacta singur, denotau, pe langa o serioasa cultura clasica, o deosebita grija a formei si un real talent”

Dragostea pentru natura si pasiunea pentru botanica era deosebita la regele Ferdinand, ocupandu-se “de botanica cu patima unui savant si cu priceperea unui specialist”.

Regele Ferdinand a fost si un om deosebit de evlavios, inca din copilarie fiind crescut in mijlocul preotilor si calugarilor catolici, de unde si suferinta pe care i-a provocat-o excomunicarea Papei, pentru ca si-a botezat copiii in religia ortodoxa. Ca urmare, regele Ferdinand si-a dorit tot timpul sa scape de anatema papala, lucru care nu s-a intamplat decat la 10 mai 1927 (cu doua luni inainte de a se stinge din viata), cand ministrul Vasile Goldis si cardinalul Gasparri au semnat “Concordatul” cu Vaticanul. Dupa semnarea Concordatului, ca un gest de bunavointa, Papa a anuntat ridicarea excomunicarii regelui Ferdinand, astfel incat, acesta a putut sa-si traiasca resemnat si linistit ultimile luni de viata.

Regele Ferdinand s-a stins din viata in noaptea de 20 iulie 1927, la Castelul Pelisor. A fost inmormantat in biserica Manastirii Curtea de Arges – necropola familiei regale a Romaniei – in prezenta familiei regale, a membrilor Regentei, guvernului, Sfantului Sinod si a altor persoane oficiale. Moartea regelui a indurerat profund poporul roman, la adresa sa scriindu-se atat in presa din tara, cat si in cea din strainatate, numeroase articole elogioase, despre omul si regele Ferdinand.”se arata in documentarul pus la dispozisie de Muzeul National Cotroceni.

Un portret interesant i-a realizat si I.G. Duca, ne atrage atentia dr. Stefania Ciubotaru, care i-a surprins perfect defectele, dar mai ales calitatile. Redam aici citatul pentru frumusetea si adevarul ce il contine: “toata existenta regelui Ferdinand are ceva din aspectul vietii acelora care de la durere si de la sacrificiu asteapta fericirea in lumea aceasta, si nu in ceea ce va sa vie. In mijlocul unei familii numeroase si vesele, plina de exuberanta, el ducea o existenta retrasa, aproape solitar. Vesnic este singur cu cainii si florile, cu cartile, cu gandurile, cu grijile, cu durerile lui. Si trebuie marturisit ca acest om a avut un noroc extraordinar, caci a venit pe lume in 1865 ca principe, nici macar prim nascut al unei ramuri colaterale a dinastiei domnitoare din Prusia, a ajuns printr-un concurs absolut neprevazut intai mostenitorul unei coroane regale, si, in cele din urma, fauritorul unitatii nationale de veacuri a unui neam de 14 milioane de oameni, imprastiat si sfasiat de vitregia unei istorii nemiloase. Cu toate acestea, un barbat cu un asa fantastic destin era numit de toti cei din jurul sau “sarmanul”. Niciodata nu ar fi obtinut ca regina sau copiii sai sa-i zica altfel decat “poor papa”.

Si aveau dreptate. Era prea multa delicatete de simtaminte, prea multa noblete sufleteasca in el, ca oricare ar fi maririle si gloriile pe care soarta le-ar fi revarsat peste capul lui, el sa poata fi pe lumea aceasta de interese, de patimi, de brutalitate, de selectiune naturala, un fericit. Cei care il cunosteau bine, tineau toti la dansul si toti il stimau mai mult decat pe regina. Ferdinand I era un gentleman in cel mai inalt inteles al cuvantului, singurul si ultimul gentleman din tot cuprinsul Romaniei Mari”.