In mitologia greaca, Titanii erau cei sase fii ai lui Uranus si Gaia. Ei erau zeitati puternice care conduceau lumea alaturi de parintii lor in timpul erei de aur. Celor sase fii li s-au alaturat si sase fiice. Cea de-a doua generatie de asemenea zeitati a fost realizata de copiii titanilor de sorginte masculina. Desi erau extrem de puternici, ei au fost infranti de zeii mai tineri olimpieni in timpul razboiului titanilor, aceasta schimbare in mitologia grecilor parand a fi imprumutata din Est.

Titanii – cei sase fii ai lui Uranus – purtau numele de: Hyperion, Oceanus, Cronus, Iapetus, Crius si Coeus, iar cele sase fiice erau: Tethys, Mnemosine, Phoebe, Theia, Themis si Rhea. Copiii lui Oceanus si urmasii sai au purtat numele de Potamoi si Oceanide, el avand si o fiica pe nume Metis, in timp ce copiii lui Hyperion au purtat numele Helios, Eos si Selene. Fiicele lui Coeus erau Asteria si Leto. Fiii lui Crius erau Pallas, Astraeus si Perses iar cei ai lui Iapetus erau cunsocuti sub numele Prometeu, Atlas, Menoetiu si Epimetheu.

Titanii si olimpienii au dus un razboi despre care s-a vorbit si in poemele antichitatii. Singurul astfel de poem ramas si care a devenit popular in randul oamenilor a fost Theogonia lui Hesiod. Tianomachia, o poveste epica a carui creator se pare ca ar fi fost bardul orb Thamrys a fost mentionata in trecere intr-un eseu de –al lui Plutarh. Cei sase fii ai lui Uranus nu au lipsit nici din opera literara a lui Orfeu care, desi a supravietuit in fragmente mici, arata numeroase deosebiri ale povestii titanilor fata de versiunea lui Hesiod.

Mitorile grecesti privitoare la titanii care au tinut piept olimpienilor se aseamana intr-o mare masura cu alte mituri legate de razboaie in ceruri ce provin din Europa si Orientul Apropiat unde un grup de zeitati puternice se opune cu tarie zeitatilor dominante. In cele mai multe mituri, batranii zei fie pierd, fie isi mentin autoritatea in detrimentul tinerilor carora fie le sunt luate puterile, fie sunt incorporati in Pantheon. In mitologia scandinava razboiul dintre Aesir, Vanir si Jotuni este foarte cunoscut. Si poemul epic Enuma Elish al babilonienilor are o poveste similara, la fel cum si in fragmentele Ugaritice se povestesc fapte similare razboiului titanilor. In crestinatate, acestuia ii este asociata rebeliunea lui Lucifer fata de Dumnezeu.

In opera lui Orfeu exista cateva fragmente in care titanii difera fata de cuvintele atribuite lor de Hesiod. Intr-un text al lui Ofeu, Rhea il imbata pe Cronus cu miere fermentata iar acesta nu este aruncat in Tartar ci este tras in pestera Nyx unde continua sa viseze pentru eternitate. Un mit privitor la Dionis care nu apare in opera lui Hesiod spune ca Zeus a decis la un moment dat sa ii lase tronul sau tanarului Dionis care era pazit de curete ca si Zeus. Dorind sa ia tronul pentru ei insisi, titanii planuiesc sa ucida copilul. Isi vopsesc fetele cu gips alb si il distrag pe Dionis cu jucarii, apoi il dezmembreaza si ii fierb si prajesc membrele inferioare. Zeus, fiind extrem de nervos ii ucide cu fulgerul sau. Atena salveaza inima lui Dionis si un nou copil este facut din gips. Povestea este spusa de poetii Nonnus si Callimah.

Titanii apar si in rescrierea povestii lui Orfeu de catre Olimpiodor care spune ca umanitatea a iesit din fumul corpurilor arzande ale titanilor. Platon se refera deseori la natura titanica a omului prin care se sugereaza ca sufletul este partea divina a omului iar corpul este cea titanica. Alte scrieri spun ca omenirea a luat nastere din sangele varsat cu rautate de fiii lui Uranus in timpul luptelor cu Zeus.

Jane Ellen Harrison considera ca un ritual samanic sau initiator este vizibil in dezmembrarea lui Dionis si canibalismul titanilor. Ea spune de asemenea ca originea cuvantului titan, care inseamna pamant sau lut alb, sugereaza ca titanii erau oameni albi din lut sau oameni acoperiti cu lut alb sau praf de aceeasi culoare in timpul ritualurilor infaptuite. Alti carturari sustin ca originea numelui provine de la verbul a intinde care este sugerat de Hesiod insusi in scrierea sa.

In cultura populara, numele fiilor lui Uranus au fost folosite pentru a da nume unei multitudini de luni ale planetelor sistemului solar. In mod similar, datorita infatisarii lor gigantice, diverse creaturi si obiecte au primit nume similare (ex. Titanis walleri – o pasare gigantica de prada, nava RMS Titanic). Numele usor de folosit si statura inalta au fost elemente pentru care titanii au ajuns figuri de baza in numeroase jocuri si elemente ale culturii de consum. Numele lor si infatisarea impresionanta sunt folosite deseori in jocuri (Disciples 2 si 3; God of War) si filme (Clash of the Titans) unde acestia fie interpreteaza roluri pozitive, fie sunt personaje negative.