Ani la randul, oamenii din toate partile lumii au simtit nevoia sa-si manifeste credinta fata de Dumnezeu, ori fata de un zeu, considerand, in acelasi timp, ca niciun sacrificiu nu este indeajuns pentru preamarirea entitatii respective. Nimeni si nimic nu le va sta in cale in calatoria lor spre acele locuri sfinte, cu atat mai mult cu cat anumite oranduiri stabilesc ca, cel putin o data in viata, un crestin trebuie sa faca un pelerinaj, ca semn al credintei sale. Aici intra, bineinteles, cazul musulmanilor care o vreme iau parte la unul dintre cele mai mari pelerinaje din lume. In fiecare an, pelerinajul de la Mecca capteaza atentia oamenilor de pe intreg mapamondul, nu neaparat datorita faptului ca oamenii rezoneaza cu credinta lor, ci, mai mult datorita faptului ca este o calatorie impresionanta.

Indeplinirea anumitor ritualuri stravechi, cel putin o data in viata, este primordiala pentru orice musulman. Chiar si asa, sa ne gandim, de pilda, la ortodocsi, vom fi tentati sa spunem ca nu sunt capabili sa se imobilizeze in asemenea fel, ca si musulmanii, de altfel. Insa ati fi surprinsi ori ba sa aflati ca o buna parte din ortodocsi sunt in stare sa se calce in picioare, fara un minimum de decenta, pentru a-si duce la bun sfarsit pelerinajul.

Cu toate acestea, putem spune ca acesta din urma este unul dintre cele mai mari pelerinaje din lume, intrucat, an de an, la capataiul moastelor Sfintei Parascheva, se inchina aproximativ un milion de crestini. Acest numar de pelerini este, am putea spune, insignifiant in comparatie cu cel de la Mecca, care aduna peste 2 milioane de pelerini in fiecare an. E drept ca musulmanii vin la Mecca aproape din toate colturile lumii. Dar, in orice caz, acesta din urma este cel mai mare pelerinaj din lume. In acest sens, este invocata datoria sfanta pe care aceasta religie le-o impune fiecarui muslman in parte, conform careia fiecare trebuie sa duca la bun final, cel putin o data in viata, acest ritual. Interesant este de urmarit itinerariul pe care fiecare musulman trebuie sa-l parcurga.

Acesta incepe de la Marea Moschee, dupa care musulmanii vor trebui sa bea apa din izvorul Zamzam. In acest fel, credinciosii se vor renaste spiritual, toate fiinta lor capatand dimensiunile uneia fara de pacat. Apoi, musulmanii vor reproduce fuga lui Hagar, pe care ei o stiu ca fiind sotia profetului Ibrahim. Fuga se afla sub semnul disperarii, dar nu deznadejdei. De fapt, Hagar, dupa cum bine stiti, cauta apa. In sfarsit, urmeaza ca pelerinii sa ajunga in apropiere de Mecca, la aproximativ opt kilometri, mai cu seama, acestia ajung la Mina. E posibil ca ei sa-si petreaca noaptea in desert, sub cerul liber, ori in corturi.

Ziua urmatoare este marcata de rugaciune, intrucat pelerinii urca muntele Arafat, unde se vor ruga intens. Interesant de urmarit este ritualul in care ei incep sa arunce cu pietre in acei trei stalpi identificati ca fiind diavolul. Pentru a ajunge la stalpi, ei trebuie sa se intoarca la Mina. In sfarsit, toate aceste ritualuri trebuie urmate cu sfintenie, asa cum fiecare stramos a facut-o. Mai mult decat atat, daca nu duc la bun final un ritual din acest pelerinaj impresionant, se vor intoarce sa-l faca asa cum religia musulmana spune. In orice caz, pentru occidentali, pelerinajul de la Mecca, care, de asemenea, este si unul dintre cele mai mari din lume, este absurd si neconform cu ideea conform careia orice societate trebuie sa aiba putere de decizie.

Pe de alta parte, si ideile promovate de Occident, de cele mai multe ori, sunt de-a dreptul stupide. In schimb, pelerinajele din Romania sunt presarate, printre altele, cu sarmale si coate date in stanga si-n dreapta. E drept ca romanii nu sunt musulmani, insa, chiar si asa, acestea sunt dovezi clare ale proastei educatii si, fara nicio indoiala, a unei educatii religioase adecvate. Din acest punct de vedere, musulmanii, ale caror ritualuri insumeaza cele mai mari pelerinaje din lume, sunt exemple demne de luat in seama, cel putin de romani. Ba mai mult, aceste pelerinaje sunt semne ale unei daruiri, care, in secolul XXI, sunt de neimaginat de orice societate civilizata.

Bineinteles ca si civilizatia, pentru altii, nu este neaparat civilizatie. Totodata, determinarea musulmanilor poate aduce si varsare de sange. Faptul ca acestia merg pana la capat cu exprimarea religiei lor nu este neaparat un semn al determinarii spirituale, ci, mai degraba, o dovada a incapacitatii de a accepta celelalte religii, indiferent de natura sau de manifestarea lor. Desigur, nimeni nu generalizeaza, cu atat mai mult cu cat o buna parte din oameni sunt constienti de faptul ca, in ultimul timp, imaginea musulmanilor a fost mai mult alterata, decat aratata asa cum ar fi trebuit. De fapt, motivele le cunoastem cu totii. Chiar si asa, trebuie sa admitem, pe de alta parte, ca anumite excese in manifestarile musulmanilor se oglindesc in aceste ritualuri. Si, oricat de spectaculoase de urmarit ar fi pentru occidentali, cele mai mari pelerinaje din lume raman, pentru cei implicati, calatoriile pe care trebuie sa le faca cel putin o data in viata.