De ce imi place desparțirea…

Exista intotdeauna o tristețe de lunga durata, regret și teama atunci cand o relație se sfarșește. Privești inapoi și te gandești ce ai fi putut schimba sau face diferit. A existat ceva care ar fi facut totuși lucrurile sa funcționeze? Cine a fost de vina? Cumva incapacitatea ta de a te adapta vieții de cuplu e cea care v-a adus  desparțirea? Sunt o mulțime de intrebari și lucruri care te macina.

Arunci o privire in urma și realizezi ca ai plecat dintr-o relație cu mai multe intrebari decat raspunsuri.

De ce nu a mers relația?

Nimic și nimeni nu poate fi forțat in niciun fel, iar planurile, de obicei, nu pot fi aplicate chiar așa cum le gandim la nivel teoretic. Intri in contact cu o persoana care are inflexiuni in gandire, comportament și atitudine. Nu poți sa o incadrezi intr-o anumita categorie și dupa sa ai pretenția sa se muleze dupa percepția ta. (Oricum ar fi o dovada de egoism sa-i ceri asta!) Tocmai pentru ca este om este imprevizibil!

Așteptarile pe care le avem de la o relație sunt cele care pot sa ii puna capat: fie pentru ca sunt prea mari și irealizabile sau chiar inadaptate la nevoile fiecaruia, fie pentru ca nu am ținut cont și de alți factori care i-ar putea influența intr-un fel sau altul traseul.

De asemenea, se poate intampla ca pe parcursul relației sa descoperim ca nu ne potrivim sau ca ne dorim alte lucruri. De multe ori entuziasmul supradimensioneaza sentimentele și ne face sa credem ca suntem foate indragostiți, cand de fapt, ne simțim doar atrași de acea persoana. Cine e de vina? Asta e o discuție lunga și interminabila: depinde cum pui problema și din perspectiva cui vorbești!

Faza de negare și tristețea

Nu e ușor sa accepți ca povestea a ajuns la final – mai ales atunci cand ți-ai imaginat ca iți vei petrece restul vieții alaturi de acea persoana! Nu e ușor sa lași sa plece! Dar nici nu poți tine pe cineva cu forța! Deții doar experiențele tale de viața: suișuri, coborașuri și sentimentele asociate acestora. Nimic altceva și nimeni altcineva nu iți aparține!

La sfarșitul zilei apare tristețea pentru ca ai pierdut pe cineva! Tristețea poate fi legata de amintirile frumoase pe care le ai cu acea persoana care te fac sa vrei sa te intorci. Totuși, nu ar fi și mai trist sa ramai alaturi de cineva doar din recunoștința, mila sau obișnuința? Ai fi preferat sa folosiți tot felul de scuze și pretexte din cauza carora nu are rost sa continuați?

Mi se pare o dovada de respect fața de fiecare in parte și fața de amintirile frumoase pe care le aveți impreuna sa fiți onești și sa spuneți lucrurilor pe nume!

Cum poți sa treci peste  o desparțire?

Pentru  inceput voi accepta ca sunt trist! Voi accepta ca sunt suparat pentru ca știi ce? Inseamna ca mi-a pasat cu adevarat, ca ceea ce am impartașit a fost real și a insemnat ceva pentru mine.

Din pacate, nu totul in viata funcționeaza. Și, din pacate, nu toata lumea este menita sa fie cu noi pentru totdeauna. Este in regula. Lucrurile se intampla cu un motiv in viața.

Impacarea cu tine!

Știu ca mulțumirea pare un sentiment ciudat cand o relație se termina – in special in funcție de cat de rau s-au incheiat lucrurile. Dar valorifica acea experiența: ai invațat lucruri noi, ai simțit (iubire, fericire, extaz, ulterior dezamagire sau chiar tristețe) – și pana la urma asta e viața. Bucura-te pentru ca asta inseamna sa traiești: sa simți!

In final, acea persoana, a facut schimbari fundamentale in personalitatea și comportamentul tau. Te-a ajutat sa te descoperi pe tine: sa vezi lucrurile frumoase sau din contra, sa  le observi  pe cele care nu iți plac sau care nu se potrivesc cu mentalitatea sau personalitatea ta. Bucura-te ca ai experimentat!

Chiar și atunci cand relația nu se sfarșește in cel mai diplomat sau amiabil mod posibil ar trebui sa privești intreaga experiența traita alaturi de acea persoana ca o oportunitate de a evolua: pentru ca in fond ai descoperit lucruri la care nu te-ai fi gandit daca nu ai fi fost forțat sa le descoperi prin aceasta imprejurare.

Ce am invațat din asta!

Oricat de amuzant ar suna, sunt recunoscator pentru aceasta inima zdrobita! Sunt recunoscator pentru ca știu, in adancul sufletului, ca m-a schimbat in bine.

Pentru o vreme, m-am gandit ca ar fi puțin probabil ca eu sa ma mai indragostesc. Am fost ingrijorat de faptul ca mi-au lipsit capacitațile fundamentale de a iubi pe cineva. Și acum, știu ca nu e cazul. Acum știu ca pot lupta pentru dragoste, ca o pot aprecia și  mai ales ca pot avea grija de cineva mai profund decat mi-am imaginat vreodata. Acum știu ca nu sunt o persoana atat de egoista și ca pot renunța la orgoliul meu pentru cineva.  Aceste este unul dintre cadourile puternice cu care m-am ales din aceasta relație: mi-am descoperit o latura de-a carei existența nu știam sau poate o negam sau nu o conștientizam.

Eu nu cred in greșeli, nici in regrete (cand vine vorba de relații)! Am fost binecuvantat ca am avut ocazia sa impartașesc timp cu acea persoana pentru ca sunt un om mai bun pentru ca am intalnit-o. De asta imi place desparțirea!