Intr-o lume a capitalismului prin excelenta, a corporatismului fara reguli si scrupule, a democratiei putin intelese de masele grabite sa traiasca visul american, fac un pas inapoi si imi indrept gandurile spre frumosii visatori nebuni care am fost in copilarie.
Ma strecor printre ungherele intunecate ale mintii, rascolesc printre amintiri mai mult sau mai putin placute si, pas cu pas, ajung la visele care mi-au luminat copilaria. Sa ne tolanim comod pe spate in iarba frageda de vara, cu ochii larg deschisi privind constelatii pe cerul puzderie de stele si sa rulam povesti si personaje pline de viata si culoare. Va propun o incursiune prin visele copilariei.
1. Micuta magiciana
Incep cu bagheta magica pe care mi-o doream copila ingenua fiind si cu un spirit al dreptatii foarte bine dezvoltat. Nu intelegeam de ce exista diferente atat de mari intre asa-zisele clase sociale (de ce copiii cu parinti avuti traiau atat de bine, aveau hainele la moda, penare frumoase foarte bine doate si caiete cu sina, manuale noi si bani de buzunar, in timp ce copiii saraci umblau desculti, cu haine de la fratii mai mari sau chiar primite de la niste vecini binevoitori, tot timpul jinduind la pachetelul cu mancare al celuilat). La drept vorbind, mintea mea inca nu poate sa accepte toate aceste diferente si refuza sa vizualizeze copii care mor de inanitie in timp ce bogatii lumii fac parada de castele si masini care nu le aduc niciun plus de valoarr si in niciun caz fericirea. Nu visam castele din nisip sau 1000 de papusi, ci imi doream ca bagheta magica sa rezolve problemele dintre parinti, sa le ofere o viata mai buna vecinor saracuti si sa aduca zambetul pe buze copiilor bolnaviori. Inca imi mai doresc bagheta magica. Si mai intetesant este ca as face aceleasi lucruri pe care le visam in copilarie.
2. Bucataras priceput
Apa + pamant = noroi. Daca mai adaugam un pic de zahar si de faina sterpelite din camara bunicii, o delicioasa prajitura va iesi. Coapta la soare si frumos ornata cu fructe si praf de creta, este gata de servit musteriilor pofticiosi, amatori de delicatese. Visam la propria cofetarie amenajata in spatele curtii, vizavi de biserica. Dupa ce ar fi iesit de la slujba, enoriasii ar fi servit o prajiturica proaspata si un suc de soc rece care sa le desfete simturile. Ce a ramas din acest vis? Din cand in cand, sambata mai fac un tort cu o crema de ciocolata deosebita care naste pasiuni si creeaza dependenta.
3. Croiala si arta cusutului
Seara, la lumina lampii, mamaia coase fete de masa si mileuri zestre pentru nepotica (care nu mai sunt la moda, dar pe care le pastrez cu drag, fiind o bucatica din ea care o sa imi aduca aminte intotdeauna de serile in care lucram impreuna), eu desenez modele de rochii vaporoase, pantaloni desuchiati, fuste si taioare stranse pe corp, asimetrice, cu imprimeuri deosebite, iar apoi cautam haine vechi pe care le descompuneam si puneam in practica, uneori cu ajutorul ei, modelele desenate, evident pentru papusi. Nu visam sa fiu designer sau cum le-o mai zice acum, insa visam sa imi pot coase singura toate acele modele pe care mintea neobosita le plasmuia. Visam sa pot purta cand voi creste mare modelele realizate chiar de mana mea. Marturisesc ca inca ma mai bantuie acest vis si mi-am propus sa desenez din nou, sa invat sa fac tipare, si apoi sa cos modelele pe care mi le doresc.
4. Neobositul sportiv
Baschet, tenis si volei. Sporturile pe care le practicam cat era vara de lunga, zi de zi. Si apoi visam ca cineva ne va remarca talentul ascuns pentru unul dintre aceste sporturi si ca vom juca in echipa orasului, iar ceilalti copii ne vor privi cu admiratie. Uneori indrazneam sa visam mai mult de atat. Visam la glorie, la faima. Dar dincolo de toate aceste vise de preamarire, pentru noi au fost jocurile copilariei care ne adunau impreuna si pe care le practicam cu multa placere si pasiune. Acum stam inchisi in turnuri din sticla si otel, tintuiti in scaune cat e ziua de lunga, singura miscare fiind cea de la scaun pana la bidonul cu apa.
5. Zburatorul
Cine nu a visat la vecinul/a dragut/a sau poate la prietenul fratelui sau prietena surorii. Si ce prostese mai zambeam cand isi facea aparitia! Iar seara, imi imaginam cu ochii deschisi cum ma ia de mana si ma saruta candid pe obraz. Nu indrazneam sa visez la sarutul pe buze. Va mai amintiti de prima iubire? De toate visele copilaresti construite in jurul ei? Caldura pura care ne invaluia cand el/ea din greseala ne atingea?! Ce a mai ramas din candoarea noastra?
6. Colectioanari inventivi
Toti visam ca eram colectionari. Timbre, surprize de la gumele de mestecat, monede, etichete, chiar si capace de la sticlele de suc sau bere, felicitari. Orice putea fi colectionat. Si apoi schimburile de dubluri. Sau sustrasul exemplarelor pe care nu le aveai de la un frate sau prieten neatent. Unii dintre noi mai pastreaza o astfel de colectie, foarte putini au devenit colectionari pasionati (fratele meu a ramas un pasionat colectionar timbre), cei mai multi insa au uitat de micile placeri ale copilariei, colectionand doar grijile cotidiene. Doar ca ele nu au farmecul de atunci si nimeni nu doreste sa faca schimb.
7. Scenariu de film
Cred ca cei mai multi dintre noi au trecut prin faza scrierilor prin care ne exprimam trairile, revoltele, iubirile, inchipuitele probleme. Toti eram neintelesi si nedreptatiti si simteam nevoia sa ne exprimam prin scris. Eu aveam o corespondenta saptamanala (pe care inca o mai pastrez) cu prietena mea care statea la 50 de metri de mine. Visam la un momen dat sa construiesc o poveste in jurul acestei corespondente, poveste care sa fie si ecranizata. Visam cum personajul meu ar fi avut un succes nebun, iar spectatorii ar fi trait cu intensitate fiecare zambet sau fiecare lacrima a mea. Nu mai scriu povestea, este banala si demodata. Dar stiti la ce visez inca? La o scrisoare scrisa de mana expeditorului (cred ca ar fi mult prea romantios sa ma gandesc la o pana al carei varf este inmuiat in cerneala), prin care sa ma certe sau sa imi spuna ca sunt frumoasa sau doar ca ii este bine si ca se gandeste la mine, cu scris tremurat sau poate un pic ascutit,nervos, care sa ii tradeze sentimentele, si poate chiar cu stersaturi sau o lacrima care sa imprastie cerneala si sa faca difuz scrisul.
8. Micii exploratori
Orasul meu mic nu ne oferea foarte multe puncte de atractie, iar spirirul de aventura, de explorare a imprejurimilor ne macina si ne dadea ghes. Pana la urma, eu, un frate de al meu si o prietena am hotarat ca trebuie sa exploram vecinatetile orasului (eu sa fi avut vreo 5-6 ani). Ne-am facut un plan, am stabilit un traseu, ne-am facut cate un pachetel cu merinde si la prima ora am luat-o la picior sa descoperim ce nu fusese descoperit inca. Visam sa ne impiedicam de o comoara sau poate de ruinele unei cetati sau poate de vreun cimitir stravechi. Nici gand sa gasim asa ceva, doar ne-am ratacit, ne-am speriat un pic si ne-am bucurat sa descoperim drumul inapoi spre casa. Curiozitatea ne caracteriza pe vremuri. Acum traim cu ceea ce ne este dat, fara spirit de aventura, fara curiozitati de descoperire a lumii.
9. Tortura lectiilor nefacute
Toti am visat sa scapam o data de scoala, de invatat, de supliciul lectiilor zilnice, de teze si lucrari de control, de profesorii batrani, mirosind a naftalina si plictisitori. Visam sa fim mari, sa mergem la serviciu, sa iesim de sub tutela parintilor exigenti si mereu nemultumiti. Sa fim independenti si sa traim cum ne pofteste sufletelul. Vis indeplinit. Acum ne dorim sa ne intoarcem in timp si sa mai putem cere parintilor bani pt un cico-rico.
10. Visul vostru
Va las pe voi sa completati punctul 10 cu visul inghesuit undeva intr-un colt al sufletului, dar care mai iese la iveala din cand in cand si va biciuieste imaginatia si dorinta de a va intoarce inapoi sau de a-l realiza in cele din urma.