Boala celiaca – cunoscuta si sub numele de celiachie sau enteropatie glutenica, sprue celiac sau sprue netropical – este o intoleranta permanenta la gluten.

Glutenul este fractiunea proteica din faina unor cereale: grau, secara, orz, ovaz. La indivizi predispusi genetic, ingestia glutenului provoaca reactii imune

complexe, ce au ca rezultat lezarea mucoasei intestinale. Este stiut faptul ca, la nivelul mucoasei intestinale se produce atat digestia (prin enzimele secretate la acest nivel), cat si absorbtia nutrientilor; asadar, distrugerea mucoasei intestinale duce la apritia unui sindrom de malabsorbtie global (implica in principal absorbtia lipidelor, dar si a glucidelor si proteinelor).

Debutul bolii are loc odata cu diversificarea si introducerea in alimentatie a cerealelor cu gluten (mentionate anterior), adica in jurul varstei de 6-12 luni. Alimentatia naturala nu previne aparitia bolii, dar pare sa amane declansarea ei.

Debutul tipic este cu scaune spumoase sau pastoase, lucioase (grasoase – prin absorbtia deficitara a grasimilor), fetide, decolorate, voluminoase; adesea impresia este ca volumul scaunului depaseste volumul alimentelor ingerate. La inceputul bolii pot sa apara varsaturi sau anorexie. Uneori debutul este insidios, iar copilul ajunge la medic pentru intarzierea cresterii staturo-ponderale – conditie ce apare mai tarziu in evolutia bolii.

Datorita maldigestiei si malabsorbtiei, copii sunt mici de statura, slabi si au abdomenul marit de volum; in cazuri severe au membrele subtiri, cu pielea de aspect flasc (pare “prea mare”) si musculatura “topita”. Secundar malabsorbtiei se constata distrofia smaltului dentar, rahitism prin deficit de vitamina D, tulburari de coagulare prin deficit de vitamina K, anemie prin deficit de fier, etc.

Multi dintre copiii cu boala celiaca prezinta tulburari de comportament – agitatie, iritabilitate, tulburari de somn; uneori acestea sunt manifestarile cele mai “zgomotoase” ale bolii, ele fiind perfect reversibile, disparand fara sechele odata cu scoaterea glutenului din alimentatie.

In evolutia cronica a bolii poate interveni un eveniment acut – criza celiaca, manifestata prin scaune apoase, voluminoase, varsaturi si deshidratare secundara. Criza celiaca poate fi declansata de infectii acute respiratorii sau digestive, sau de nerespectarea regimului alimentar si poate avea risc vital.

In diagnosticul bolii un rol important il are determinarea anticorpilor anti-gliadina, anti-transglutaminaza tisulara, anti-endomisium. Cu toate acestea, diagnosticul de certitudine nu se poate pune in absenta biopsiei intestinale care se face in trei momente cheie, evidentiind aspecte diferite. Initial, in prezenta dietei cu gluten, biopsia evidentiaza grade variabile de atrofie a mucoasei intestinale, cu disparitia reliefului normal al acesteia – vilozitatile intestinale. Dupa aproximativ 1 an de dieta de excludere este necesara o a doua biopsie care va arata refacerea mucoasei si a reliefului normal. O a treia biopsie se va efectua la aproximativ 3-4 saptamani dupa reintroducerea in alimentatie a glutenului; aceasta va arata din nou, atrofie vilozitara variabila. Doar in urma acestor trei biopsii diagnosticul de boala celiaca este confirmat.

Complicatiile pe termen lung ale acestei boli apar in cazul nerespectarii tratamentului si sunt secundare malabsorbtiei (osteoporoza, crestere deficitara, intarzierea instalarii pubertatii si infertilitate, etc); de asemenea, in randul acestor pacienti, la varsta adulta, creste riscul de aparitie a neoplaziilor intestinale (cancer intestinal, in special, dar si esofagian sau gastric).

Pe cat de complicata este clinica, evolutia, diagnosticarea corecta a acestei boli, pe atat de simplu este tratamentul: excluderea completa si definitiva a glutenului din alimentatie, adica a preparatelor ce contin in principal faina de grau, dar si ovaz, secara, orz (produse de panificatie, biscuiti, paste fainoase, mezeluri, produse de patiserie si cofetarie, etc).

Avand in vedere ca, in prezent, se gasesc pe piata preparate pentru aceasta categorie de pacienti (ce contin in principal faina de orez), respectarea dietei este o problema reala doar pentru cei cu o situatie materiala precara.