Ne aflam la expozitia dumneavoastra intitulata Imagini retrospective si voiam sa va impartasesc faptul ca spectacolul vizual pe care il oferiti reuseste sa emotioneze si sa convinga privitorii. In acelasi timp ea uimeste prin numarul impresionant de lucrari.

Cum ati caracteriza dumneavoastra aceasta expozitie?

Mihaela Nica:- Un drum al muncii. Am absolvit in 58 si de atunci am participat la toate manifestarile organizate de Ministerul culturii, de U.A.P.,in Bucuresti, in diverse orase ale tarii. Am participat la tabere de creatie, la expozitii in strainatate;expozitii personale am facut destul de putine pentru ca e foarte greu sa organizezi o expozitie- de la inramari , investitii, selectarea lucrarilor si ma rog toata bucataria care presupune asa ceva .Drept pentru care m-am ferit sa expun prea des.De altfel nici nu are sens sa expui decat atunci cand se termina o etapa si ai avut ceva de spus in acea perioada.

Ati mai expus impreuna cu fiul dumneavoastra avand in vedere ca acum expuneti impreuna?

M.N.-Am mai expus la Paris impreuna cu sotul si cu Daniel la niste galerii particulare de acolo si la Centrul Cultural.

O caracteristica comuna in aceasta expozitie Mihaela Nica Craciun – Daniel Craciun ar constitui-o tema naturii,redata insa in maniere diferite din punct de vedere cromatic precum si ca viziune .De ce v-ati simtit apropiata de aceasta tema?

M.N.Pentru ca oricata imaginatie am avea tot mai multa are natura.

Sunt zugraviti foarte multi arbori. Aceasta ne da o senzatie de vitalitate, ca si intreaga dumneavoastra creatie care emana optimism.

M.N.-Sunt o artista optimista.nu am dramatismul sau tragismul altor pictori.

Lucru care e sugerat si prin cromatica abordata.

M.N.-Da, e deschisa, transparenta, colorata, folosesc mult o paleta de nuante deschisa. Am avut o expozitie la sala Simeza si am primit observatia ca vizitatorii stau prea mult si in momentul ala trecea Ceausescu si drumul era pazit.Era prea multa lume stransa laolalta, ceea ce nu era de dorit.Eu puneam si muzica preclasica.Mi-aduc aminte ca atunci aveam Anotimpurile de Vivaldi. Si au aparut niste vizitatori cu niste certificate medicale si mi-au spus: Doamna artista, expozitia dumneavoastra este cel mai bun tratament pentru noi. A fost un compliment pe care o sa-l tin minte toata viata. R.-Da intr-adevar,pictura dumneavoastra predispune la meditatie si echilibreaza sufleteste, iti da o stare de liniste In acelasi timp,probabil cromatica are un rol definitoriu sau poate in general este viziunea dumneavoastra artistica. E viziunea unui optimist, a unui invingator.

Va considerati o luptatoare?

M.N.-A unui optimist, nu chiar a unui luptator.Nu cred ca am stofa de luptator pentru ca nu sunt o natura conflictuala. Nu-mi plac contrazicerile,discutiile.

Din punct de vedere stilistic cum v-ati caracteriza?

M.N.-Figurativ.Figurativ modern, nu academist.

Din punct de vedere al vandabilitatii sau al criteriului estetic?

M.N.-Nu mai exista cerinta. Lurat fusese cel care a impulsionat revenirea la tapiserie.Centrul de tapiserie moderna, deschis la Lausanne a disparut. Din ce in ce mai mult,in fiecare tara s-au imputinat drastic amatorii ; in cele din urma s-a scumpit executia tapiseriilor.

Ce presupune de fapt aceasta arta?

M.N.-Presupune in primul rand tesatoare., spatiu de executie, material, si dureaza destul de mult; daca s-a intamplat sa greseasca o tesatoare trebuie s-o pui sa desire(lucru pe care il platesti de asemenea).

Un motiv in plus care ii sporeste valoarea. Parerea mea ca nu-si va pierde aceata valoare si impactul la public, dar probabil, asa cum spuneti si dumneavoastra, conditia artistului ,si ma refer la cea materiala nu-i permite sa se dedice total acestei tehnici artistice.

M.N. – Ati participat la multe biennale , cum ar fi cea din 1973.Am observat , de altfel nu numai eu ca in creatia dumneavoastra se simte o bucurie profunda in fata spectacolului vietii si ca ea comunica o emotie sincera, dar in acelasi timp exista si un plan metafizic, un univers de vis, in care ne introduceti.Cel putin asta e impresia care se degaja privindu-va lucrarile. Mi s-a mai spus asta. Eu o consider ceva natural, care vine din interior. Nu mi-am propus asta.E ceva firesc pentru mine.Mi-aduc aminte ca tot la sala Simeza pictorul H. Maxy, care era director la muzeu mi-a spus dupa ce mi-a vazut expozitia privind o lucrare de-a mea care reprezenta un autoportret pe un fundal de arbori uscati.

Cochetezi cu suprarealismul.Am ramas foarte uimita pentru ca nu-mi trecuse asa ceva prin cap. 

MN: Da, pentru ca fara sa tradati natura reusiti sa recreati un univers poetic, fapt ce transpare in modul in care redati nudul feminin, maniera in care reusiti sa surprindeti feminitatea.(Si m-am oprit la cateva lucrari cum ar fi: Ficele pamantului, Feminitate zugravita, Autoportret“,Intampinarea primaverii).Toate au o expresivitate aparte si sunt plasate fie la marginea unei ape linistite, fie la marginea unei paduri , intr-un fundal care sugereaza un spatiu edenic. Am cautat sa nu sugerez erotismul, ci gingasia , frumusetea feminina. R. -Mi-a placut tapiseria pe care ati plasat-o in centru, ma refer la lucrarea Sursa luminoasa. De cand intri in sala de expozitii privirea se duce parca in acea directie. Pentru ca ea reda ceva cosmic De aceea culoarea care domina este albastrul. Asta am vrut sa sugerez cu aceasta lucrare .

Avand in vedere experienta acumulata, totusi nu pot sa nu va intreb care au fost persoanele care v-au influentat in cariera dumneavoastra., care v-au fost maestrii,sigur ca v-au placut mai multi, dar pe care i-ati simtit mai aproape de suflet?

M.N.-Au fost mai multi. Acum imi vine in minte Titina Calugaru care (nu stiu daca credea sau era constransa sa creada in realismul socialist) ) ne impunea studiul desenului in creion HB si care ne spunea ca cine nu realizeaza cu success acest tip de desen era avertizat ca nu are ce cauta la facultate.

Deci se punea accentul pe desenul academic?

M.N.-Da. R.-Din anul III l-am avut profesor pe Schweitzer Cumpana de la care aveai ce invata.Era un foarte bun desenator si avea fervoarea pastei M.N.-Ce ati vrea sa ne mai impartasiti dupa atatia ani de experienta, de cunoastere a mediului artistic?

Unde se situeaza acum un artist?Care er fi tendintele pe care le vedeti dumneavoastra?

M.N.-Generatiile noi nu mai sunt formate in spirit academic, li se lasa prea multa libertate si pana la urma ies cam nescoliti.Sunt ahtiati dupa toate curentele care apar si care in putini ani dispar. 

Vi se pare o tendinta catre efemeritate?

M.N.-Da. Unii condamna arta contemporana , dar nci asta nu asta e salvarea . Cred ca vor convietui. Nu se exclud una pe alta. Mai ales ca publicul este intotdeauna in urma .Nu percepe noutatea.Cred ca ar trebui scolit.

Deci credeti ca si publicul ar trebui instruit?

M.N.-Da,da, sigur.Lipsesc cronicile plastice. Si mai este un aspect care ne dezavantajeaza pe noi artistii plastici. Suntem o tagma care traim izolati, fiecare cu atelierul lui, cu viata lui, nu suntem invatati sa fim mai apropiati si pe urma mai apar si lipsuri materiale,ateliere care s-au desfintat, chiriile foarte mari. Artistul nu mai poate face fata material. La Paris, spre exemplu sunt ateliere date de primarie.

Artistul se simte ignorat?

M.N.-Neajutat. Sa speram ca lucrurile acestea totusi se vor indrepta intr-un viitor apropiat astfel incat artistul ar sa ocupe un loc binemeritat..Asta apropo si de pictura dumneavoastra care emana speranta.Sigur ca publicul ar veni mult mai des in salile de expozitie daca ar fi stimulat, asa cum ati spus si de cronici, de mai multe emisiuni cu profil cultural,de un mediu care sa predispuna la dezvoltarea vietii spirituale

Va multumesc pentru ceea ce ne-ati reliefat prin intermediul acestei remarcabile marturii plastice si va urez multa inspiratie si putere de a ne darui in continuare opere de arta in care bucuria dumneavoastra de a trai si de a a picta se conjuga cu bucuria noastra de a privi.Este darul pe care il asteptam.