Daca esti ca mine, probabil ca nu ai in telefonul mobil nicio aplicatie destinata flirtului sau intalnirilor amoroase, ai uitat demult de chat-uri, folosesti What’s App-ul mai ales ca sa invingi plictiseala in timpul sedintelor si, probabil (cu riscul de a mi se bate obrazul profesional), n-ai nici macar cont pe Facebook. Iar daca esti o romantica adevarata, probabil nu-ti cauti jumatatea pe Tinder, cea mai in voga noua aparitie in peisajul de online dating.

Love me Tinder…

Despre ce e vorba? Prin intermediul unui mecanism simplist de validare reciproca, care are loc inaintea oricarei interactiuni, acest nou GPS al dragostei te indruma sa navighezi printr-o mare de fotografii cu barbatii din imprejurimi si sa-ti asiguri o intalnire, deseori de natura sexuala, cu unul pe care-l placi si, mai ales, despre care deja stii sigur ca te place. Un mecanism ingenios, asamanator cu prima forma rudimentara de Facebook si cu Grindr, o aplicatie mai veche care identifica parteneri gay, bisexuali sau „curiosi” din imediata vecinatate, un mijloc crud si nealterat de selectie a partenerilor dupa un singur criteriu, al infatisarii fizice. Da, stiu, o sa zici ca e infantil, superficial si periculos sa intalnesti barbati in acest mod, ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in societatea noastra pseudo-traditionalista si atat de sensibila la chestiuni legate de imagine, dauneaza grav reputatiei. „Esti pregatita pentru ceva ce o sa-ti schimbe viata?” Este ceea ce i-a spus un amic unei prietene in dimineata in care a convins-o sa isi instaleze Tinder. „Toata lumea pe care o stii este pe Tinder”, mi-a povestit ea cateva saptamani mai tarziu, insirand in cateva secunde numele multora dintre cunoscutii nostri, „dar eu am hotarat sa il inchid pentru ca mi-am dat seama ca imi dauneaza: nu vreau sa fiu perceputa ca si cum as face sex oricand, cu oricine, fara discernamant”. Ce sa zic, in Romania, exact ca in reclama cu biscuitele Oreo, nu cred ca suntem pregatiti inca. Nu toti, in orice caz.

De ce e cool sa fii pe Tinder (pentru unii)…

Totusi, la nivel global, aceasta idee veche si nici pe departe originala, a facut adevarate ravagii in lumea mobile dating-ului, si asta in decurs de numai 18 luni. Un numar estimativ de 450 de milioane de profile sunt scanate zilnic, iar rata totala de membership creste cu 15% in fiecare saptamana, sustine The Guardian. Poate si pentru ca a intrat pe un teren deja fosilizat. Majoritatea jucatorilor importanti (inclusiv Match.com, Plenty of Fish, OKCupid, eHarmony) si-au construit cuibusoarele de nebunii inainte ca miliarde de oameni sa aiba in buzunarele lor mini-procesoare de date conectate la satelit, inainte ca oamenii sa se simta confortabil folosindu-si numele reale ca sa-si caute companie in mediul online, inainte ca un miliard de femei si barbati sa aiba conturi pe Facebook – inainte de Facebook. Dar, cel mai important, Tinder a reusit sa depaseasca doua neajunsuri majore ale serviciilor clasice de online dating. Mai intai, Tinder este considerat cool, cel putin de catre cei care-l folosesc. In vreme ce poate fi in continuare jenant sa marturisesti cuiva ca ai apelat la Sentimente.ro, la o agentie matrimoniala, sau ca ai participat la vreo serata de speed dating, sa fii activa pe Tinder poate trece, din contra, ca o experienta amuzanta, pur si simplu. „Eu il vad mai degraba ca pe un joc sau concurs de frumusete in care modelele flirteaza intre ele. Nu mi-as cauta aici un partener pentru o intalnire reala”, imi spune o alta cunostinta. Zice ca il deschide in metrou si ca uneori nici nu vede cu adevarat fetele barbatilor, ci doar navigheaza mecanic printre poze, etichetandu-i hot sau not cu miscari repetitive ce-mi amintesc de uitarea de sine pe care o incerci pe Instagram sau in timp ce joci Candy Crush Saga. Totusi, atunci cand aplicatia o anunta ca i-a gasit o „pereche”, respectiv ca si individul pe care l-a ales ea o place, asta pare sa-i stimuleze in mod primar respectul de sine. Tinder ofera, prin urmare, autovalidare constanta si posibilitatea gratulatiei imediate. Nu-i de mirare ca creeaza dependenta, aproape la fel de mult ca si Facebook, sustin statisticile (utilizatoriul ii acorda, in medie, cam 11 minute din atentia sa zilnica). Cele mai interesante lectii pe care Tinder le are de oferit sunt, insa, de natura psihologica.

Single player impotriva tuturor

 Am incercat si eu sa imi instalez Tinder. Nu era un capat de tara, am recurs de-a lungul timpului la tot felul de metode de a intalni barbati de dragul vreunui subiect de articol, inclusiv la a-mi cumpara o peruca blonda din Cocor si, apoi, la abordarea unor trecatori nevinovati in Carrefour Orhideea – da, stiu exact cum suna chestia asta, atat de ridicol incat nu as avea curajul s-o inventez. Dar cand Tinder, xenofob digital, m-a exclus din lumea mobile dating-ului fiindca n-aveam cont pe Facebook, mi-a starnit brusc antipatia. Expresia „n-ai Facebook, nu existi” a capatat deodata un nou inteles. Am auzit-o deja de atatea ori de la prieteni si colegi, incat poate ar trebui sa ma privesc in oglinda mai des ca sa ma asigur ca n-am disparut intre timp. Sau, in virtutea noii revelatii, sa cer parerea obiectiva a personalului calificat. „La internet recurg mai ales cei care, din diverse motive si sub tot felul de pretexte, nu se simt pregatiti pentru o implicare adevarata”, sustine Gabriela Militaru, sociolog. Ok, deci avem o explicatie. Avand in vedere cat timp petrec unii oameni ingrijindu-si paginile de Facebook, incarcand selfies de pe Instagram si relatand retete culinare sofisticate, puteai sa te intrebi cum naiba se face ca sunt singuri, in primul rand. „Folosirea retelelor sociale sau a aplicatiilor de mobil pentru a cunoaste parteneri poate fi, la un moment dat, o ocazie sa ne autoevaluam sansele la o intalnire adevarata si sa ne maximizam potentialul de a cuceri. Dar este mai devreme sau mai tarziu constientizata ca o modalitate intermediara de dating, inainte de a reveni la vechea si riscanta metoda a intalnirilor reale, neprevazute, care ofera forme de satisfactie personala ce nu pot fi obtinute in mediul digital”, ma asigura Gabriela Militaru, mentionand – fireste, ceea ce stiam deja din propria experienta – ca profilurile de pe retelele de socializare sunt exagerate, deseori pe masura timiditatii celor care se ascund in spatele lor.

Lectiile lui Tinder

Sunt mai multe concluzii care se desprind din comentariile sociologului. Mai intai, conform opiniilor avizate, nu voi ramane singura pentru ca nu folosesc internetul pentru a ma cupla. Apoi, chiar daca te obliga sa oferi informatii din Facebook, profilurile de mobile dating nu devin neaparat mai realiste. Ceea ce fac, insa, este sa creasca ireal nivelul de atractivitate al posesorilor, comparativ cu cel din viata reala. In sfarsit, ca orice produs sau serviciu de succes, aplicatiile de dating satisfac si ele anumite nevoi umane, fie ele chiar si infantile, superficiale, pur sexuale sau de moment. E important de inteles urmatorul lucru: tindem sa supraestimam impactul tehnologiei asupra comportamentului uman, dar, mai des decat s-ar crede, purtarea noastra este aceea care motiveaza aparitia diverselor inovatii din domeniu si explica succesul sau esecul acestora. Asa se si explica de ce noile aplicatii ce populeaza mediul de online dating emuleaza din ce in ce mai mult procesul de selectie naturala si obiceiurile de imperechere din viata reala. Intocmai ca dinamica sociala dintr-un club, noile aplicatii de mobile dating te pun sa urmezi cativa pasi simpli si intuitivi: evaluezi optiunile, iti exprimi interesul reciproc si abia apoi decizi sa incepi (sau nu) o (rudimentara) conversatie. Intr-un studiu mai vechi citat de revista The Economist, cercetatorii britanici au stabilit, prin prisma unui complicat proces de compatibilitate psihologica, 500 de cupluri perfecte. Cand cuplurile in sfarsit s-au cunoscut, partenerii erau in proportie de 90% concentrati asupra aspectului fizic si au decis sa se intalneasca a doua oara numai daca s-au simtit atrasi unul de celalalt. Aceasta este o lectie importanta pentru sustinatorii algoritmilor matrimoniali, care au incercat sa sterilizeze jocul dragostei injectandu-i calcule matematice si teste de compatibilitate. Se pare ca suntem mai superficiali decat cred psihologii. Multi dintre noi mai degraba ar judeca pozitiv sau negativ 50 de imagini intr-un minut decat sa petreaca 50 de minute evaluand fata in fata un potential viitor partener.