Este o bucurie atat de mare sa convertesti realitatea , sa transfigurezi realul , sa te destainui celorlalti prin lucrarile , actiunile tale . Orele de atelier sunt ore de sinceritate . Pictez cu simturile , gandurile devin stari si modeleaza forma . Uleiurile le simt in degete . Culorile vorbesc , povestesc . Trebuie sa le asculti .

Caiete cu scrieri despre arta

Marilena Preda Sanc este o figura aparte in contextul generatiei sale .Demersul ei plastic si existential e inclasificabil . Individualitatea sa nu e nascuta din disperare , din vreo angoasa sartriana la moda sau dintr-un laborator medieval de fabricat diamante si alte pietre filozofale Dimpotriva , personalitatea ei isi are oglinda in insasi aventura sa artistica , inceputa , demult , din spatiul copilariei , din intalnirile ei cu primele amintiri , cu primele mirari in fata spectacolului existentei . De aici si curajul ei de a-si pune intrebari incomode , neconventionale , ce pot sa sparga plafonul locurilor comune si al cliseelor sufocante , plictisitoare .

Un artist de talia lui Calder spunea candva ca in arta nimeni nu se joaca gratuit . Trebuie sa existe indiciul unei decizii , un anume sens cu care iti investesti creatiile . Tot astfel si ea incearca sa puna ordine intre ego-ul sau si lucruri , intre experientele ei , derulate cinematografic si boom-ul informational post-totalitar . Asa cum spune in paginile cartii sale este o adepta a ecofeminismului si crede ca in intreaga sa activitate artistica a cautat cai si forme de reprezentare a experientei sale ca fiinta umana , una ce-si cauta confortul psihic / fizic intr-o lume bulversata de contrarii , prin armonie cu ceilalti .

Pe de alta parte , de la picturile mele asa-zis abstracte , matieriste , peisaje de macro / micro universuri , la piese video Batranete , Trecerea , Peisaj al Mintii , Zidul din Turn , la actiuni foto precum Gunoiul , Globul sau live performance Scurta Autobiografie , toate mediile artistice au reprezentat cai de a intrupa trairi / intelesuri , de a comunica cu lumea . Personalitatea sa e dificil de pus in rama ; fara a fi o revoltata in genul lui mai 68 si al vestitelor baricade pariziene artista isi pune problema devenirii , a propriei sale treceri prin veac . Intransigenta ei e una fara teza , fara morala de subsol , fara glosse teoretice inutile . Dublata de virtuti pedagogice , creatoarea imagineaza universuri prin care nu face decat sa isi sondeze eul si in acelasi timp , sa construiasca , fara a imita , un castel personal de idei , de perceptii . Lucrarile prezentate sub umbrela axei Bucuresti Budapesta alaturi de cele apartinand regretatului artist maghiar de origine rusa , El Kazovszkij atesta o plasticiana reprezentativa pentru directia neoexpresionista ce si-a pus amprenta asupra tinerei generatii de artisti romani din ultimul deceniu . Inlauntrul acesteia ea s-a facut cunoscuta atat prin virulenta discursului vizual , cat si prin impactul unui imaginar puternic conturat , focalizat pe analiza sinelui si a metamorfozelor feminitatii .

Autoarea care a lucrat cu profesorul Costin Ioanid marturisea ca primele ei carti de artist le-a realizat prin interventii facute direct pe paginile unor publicatii care prezentau imagini cu pesteri ( ) ; ele nu erau decat simple interventii de colaj , caligrafii si ecrane de culoare cu care incercam sa remodelez imaginea data . Reinventam realitatea stiuta . Gaseam detalii / sculpturi perfecte , descompuneam relatiile spatiale , stabileam un nou dialog intre formele alese sa ramana in compozitie . Imaginea capata o alta identitate . Ceea ce e specific gandirii ei plastice e faptul ca ea crede in posibilitatile infinite ale artistului de a prelungi acea clipa de legatura intima intre obiect si actul creatiei . De altfel , ea insasi o releva : simt creioanele/ pensula/ cutitul de paleta ca pe niste prelungiri ale degetelor .

Prin ele transmit pe hartie/ panza palpairi ale unui nu stiu ce care vrea sa prinda contur . Este atat de important sa pornesti fara teama lucrarea/ obiectul artistic . Este atat de important sa te opresti atunci cand nu mai ai nimic de spus . Stradania ei sporita si sublima de a desfiinta barierele dintre arte , dintre cuvant , sentiment si imaginea filmata/ picturala alunga indiferenta , teama aproape viscerala de esec si aduce celorlalti necesara secunda de adevar , cum o numea Andre Breton . Mai presus de orice , un artist imparte cu ceilalti arta de a trai , adevarul vietii si aceasta inseamna Arta. Paradoxal , intr-o lume invadata de pseudo-eroi si de preotese ale banalului , Marilena Preda Sanc ( ne ) face aceasta marturisire fara emfaza , fara aluzii molieresti , sau avertismente in sunet de fanfara .

In ultima instanta , ea continua sa scrie in atelierul certitudinilor sale acea misiva adresata propriei constiinte , semn elocvent al luciditatii si al franchetei . Sau , folosind cuvintele ei “Orele de atelier sunt ore de sinceritate”.