Dupa ce abordam primele trei etape ale teoriei dezvoltarii cognitive a psihologului Jean Piaget: stadiul senzoriomotor (0-2 ani), stadiul preoperational (2-7 ani) si stadiul operatiilor concrete (7-11 ani), ajungem la a patra si etapa finala.
Vorbim despre stadiul operatiilor formale, in care gandirea preadolescentului este deja mult mai stiintifica si, prin urmare, poate face rationamente mai complexe.
In plus, apare si gandirea abstracta, adica capacitatea de a gandi aspecte ale realitatii pe care nu le putem vedea sau atinge.
Ca caracteristica a gandirii abstracte, stim ca continutul ei nu este un element pe care il avem in fata noastra, ci ca se afla in mintea persoanei. Pe de alta parte, intelegem si prin gandire abstracta, ceea ce ne permite sa reflectam asupra cauzelor fenomenelor.
Dar ce mai stim despre aceasta ultima etapa a dezvoltarii cognitive? Ce altceva o caracterizeaza? Cum gandeste si rezolva problemele un preadolescent (si viitorul adolescent)?
Etapa operatiunilor formale: 11 ani in sus
Vorbim despre a patra si ultima etapa a Teoriei dezvoltarii cognitive propusa de Jean Piaget: etapa operatiilor formale, care se intinde de la 11/12 ani incolo (adica spre maturitate).
Gandire formala
In aceasta etapa ia nastere un tip de gandire care poarta acelasi nume: gandirea formala. Aceasta gandire este mult mai abstracta decat cele precedente (cum ar fi gandirea concreta a etapei precedente, etapa operatiilor concrete).
Preadolescentii, de la varsta de 11 ani, folosesc deja gandirea intr-un mod mult mai logic si se pot gandi si la concepte mai teoretice.
Un gand ipotetico-deductiv
In plus, in aceasta etapa, preadolescentii incep deja sa foloseasca ceea ce se numeste gandire (sau rationament) ipotetic-deductiva, un tip de rationament care le permite sa inceapa sa gandeasca independent de credintele traditionale sau invatate.
Cu alte cuvinte, preadolescentul analizeaza deja probabilitatile evenimentelor, intelege ca exista evenimente care sunt mai probabile decat altele si intelege ca exista evenimente inevitabile si altele care sunt imposibile.
Cum ajunge preadolescentul la concluzii in aceasta etapa?
Preadolescentul acestei etape nu mai foloseste doar obiecte fizice si reale pentru a ajunge la concluzii, ci se gandeste si la situatii ipotetice (pe care le imagineaza si le construieste in mintea lui).
Va puteti imagina diferite scenarii ale realitatii, fara a fi nevoie sa aveti ceva tangibil (ceva ce puteti vedea si atinge) pentru a o consolida. Pe scurt: preadolescentul are deja capacitatea de a rationa despre probleme mai complexe si de a cauta solutii la acestea.
Caracteristicile etapei operatiunilor formale
In stadiul operatiilor formale gasim trei caracteristici importante, care definesc modul de gandire si de rezolvare a problemelor preadolescentului:
Rezolvarea problemelor: mai multe strategii
Una dintre caracteristicile de baza ale acestei etape evolutive este, dupa cum am vazut, o gandire mult mai logica si rationata (adica mai stiintifica).
Datorita acesteia, preadolescentul acestei etape poate rezolva probleme mai complexe (si mai eficient) printr-o analiza mai exhaustiva a acestora.
Este ajutata si de abordarea acestor probleme intr-un mod mai organizat si sistematic (nu se mai limiteaza la „incercare si eroare”, pe care o poti folosi si uneori, dar ipotetizarea mentala a lucrurilor, testarea lor etc.).
Categoric; Va puteti imagina deja scenarii ipotetice ale realitatii in mintea voastra, intrebandu-va cum pot evolua lucrurile in fiecare dintre ele. Astfel, strategiile de rezolvare a problemelor sunt largite, devenind mai putin practice si mai analitice si logice.
Rationament ipotetico-deductiv
O alta caracteristica fundamentala a etapei operatiilor formale pe care o ridica Piaget este aparitia rationamentului ipotetico-deductiv.
Acest tip de rationament nu vine „din senin”, dar se observa deja mici licariri ale lui, la sfarsitul copilariei, cand copilul incepe sa isi puna intrebari de tipul „ce s-ar intampla daca…”.
Prin rationamentul ipotetico-deductiv, preadolescentul este deja capabil, atunci cand rezolva probleme sau reflecta asupra realitatii, sa gandeasca solutii bazate pe gandurile sale abstracte si pe ipotezele pe care le-a ridicat despre realitate.
Un exemplu de rationament ipotetico-deductiv ar fi: observam ca persoanele care nu fac sport in mod regulat performeaza mai putin la educatie fizica. Se formuleaza ipoteza: „oamenii care nu practica sport in mod regulat au rezultate mai proaste la educatie fizica”.
Pentru a verifica acest lucru, identificam persoanele care fac sport in clasa si pe cele care nu si le observam comportamentul in educatie fizica. Acesta ar fi un exemplu foarte simplu, care poate deveni si mai complex, dar este sa intelegem cum functioneaza acest mod de a rationa si de a gandi.
Categoric; Prin acest rationament, preadolescentul ajunge deja la concluzii fara a avea nevoie de obiecte fizice, intrucat isi foloseste mintea pentru a ajunge la ele. Astfel, el pune la indoiala lucruri, pune ipoteze, genereaza predictii si incearca sa raspunda la propriile intrebari.
Gandire abstracta
A treia caracteristica esentiala a stadiului operatiilor formale este gandirea abstracta. Dupa cum am vazut in articolul precedent, cel despre operatii concrete, copilul a rezolvat probleme prin obiectele fizice pe care le putea observa; Am „avea nevoie” de ei pentru a intelege situatiile si pentru a gasi solutii la probleme.
Pe de alta parte, odata cu aparitia gandirii abstracte, preadolescentul lucreaza deja din ideile care se afla in mintea lui . Adica prin gandirea abstracta; In acest fel, te poti gandi la concepte ipotetice si abstracte fara a fi nevoie sa experimentezi direct realitatea.
Reflectie finala
Dupa cum am vazut, in aceasta etapa, preadolescentul foloseste deja mult mai multa logica (care a aparut in etapele anterioare) pentru a ajunge la concluzii care nu sunt doar „fizice”, ci si abstracte , adica nu sunt legate de situatii in care el sau ea. a putut verifica in prealabil.mod experimental sau direct „cu propriile maini”.
Acest gand este o strategie mentala care se consolideaza in aceasta etapa, si care, prin urmare, intr-o dezvoltare normativa, va fi deja folosita de adolescent si, de asemenea, de adult pe tot parcursul vietii.
In mod logic, va folosi si strategii invatate anterior, in functie de situatia in care se afla, dar cel putin va avea mult mai multe optiuni atunci cand va alege care strategie i se potriveste in fiecare caz.
