In conditiile in care economia Romaniei nu este nici mai buna, nici mai rea decat in urma cu cateva luni, iar ingrijorarea privind procesul de de transfer al puterii intre PDL si USL trebuia sa se fi epuizat deja, prabusirea leului in raport cu euro din ultimele 2 saptamani pare greu de inteles. Si, totusi, explicatia este simpla si tine, mai curand, de bunele intentii ale noului Guvern decat de evolutia economica interna sau de criza europeana.

Pentru ca s-a angajat sa creasca salariile cu 8% de la 1 iunie 2012 si trebuie sa restituie si banii din pensii incasati ilegal in perioada guvernelor Basescu (ma refer, evident, la cabinetele Boc si Ungureanu), noul Executiv s-a trezit in situatia, deloc comoda, de a fi obligat sa gaseasca, intr-o singura zi, resurse pe care ceilalti nu le-au putut identifica nici in cateva luni. Ne amintim azi cum MRU, in meteoricul sau mandat, a fost incapabil sa-si asume concret o data si un termen pentru indelung invocata ”reintregire a salariilo”.

Iar singura solutie de multiplicare rapida a resurselor financiare din bugetul public o reprezinta, din nefericire, devalorizarea monedei nationale. La un curs de 4 lei pentru un euro, un miliard de euro inseamna 4 miliarde de lei. In schimb, la un curs de 4,5 lei pentru un euro, un miliard de euro inseamna 4,5 miliarde de lei. Asadar, la doua miliarde de euro se castiga un miliard de lei numai din diferenta de curs.

Sigur, in realitate, marjele nu sunt atat de mari. Dar este evident ca pentru un guvern care s-a imprumutat in euro si trebuie sa plateasca salarii si pensii in lei devalorizarea controlata a propriei monede reprezinta o modalitate de a-si achita obligatiile sociale asumate. Este drept, astfel scade puterea de cumparare, dar acesta e un fenomen mai discret, care nu va afecta relevant nici imaginea guvernului cu un mandat redus, care, printre altele, a crescut pensiile si salariile, nici increderea in institutiile statului.

In concluzie, leul se prabuseste pentru a putea fi inmultit. Pe fond, cresterea salariilor si pensiilor ramane o iluzie. Insa aceasta iluzie este extrem de necesara unei natiuni care are acuta nevoie de promisiuni onorate, chiar si formal. Astfel, am intrat, din nou, in logica raului mai mic.

Intre a nu creste salariile si pensile, asumand producerea unei uriase dezamagiri care ar fi alimentat miscarile extremiste, si a creste salariile si pensiile, generand o devalorizare moderata a cursului ce poate fi recuperata in cateva luni, guvernul Ponta a ales raul mai mic. Din pacate, pentru moment, raul mai mic ramane unica optiune responsabila.