Ghidul restaurantelor si cafenelelor din Bucuresti. Ati auzit de restaurant cu specific medieval? Ei, bine, nici eu, dar ma gandeam in drum spre Excalibur: daca am terminat popoarele, urmeaza epocile, nu?

In asteptarea rococoului si a unei cine suprarealiste, va poftesc la o masa cu portii peste medie(val) in cetatea din subsolul contemporan.

Am colindat prin bucatarii care mai de care si am gustat multe, de la repezitele mancaruri asiatice pana la rafinamente frantuzesti. Recunosc insa, medieval n-am mancat, desi eu ma consider pe-alocuri, prin punctele esentiale, un Francois Villon. Dar iata c-o facuram si pe asta si poposiram la o dezbatere intre cavaleri in pivnita adanca de langa piata Kogalniceanu, acolo unde loc pentru domnite firave nu-i, ci doar pentru cele care pun sabiile pe masa si dejuneaza ca Ecaterina Teodoroiu impreuna cu baietii de trupa. Cobor cu doi tovarasi de arme in locul sapat in piatra si caramida, cu vestigii pe pereti care ma trimit pe vremea regelui Arthur si aparate de aer conditionat care ma aduc in vremurile de azi si ma asez la masa taiata-n trunchi de lemn si luminata de un bot de parafina rosie. Baiatul imbracat in zale de bumbac si piele ne aduce meniul din care inteleg ca medieval inseamna a manca porceste si purcedem la sfat. Pe ordinea de zi la masa cavalerilor s-a inceput cu punctul 1: o salata, n-am inteles de ce, a lui Merlin.

Caci salata verde usor palita cu bucatele de piept de pui la gratar, crutoane, parmezan si dressing nu m-a vrajit deloc. Lucrurile s-au schimbat insa la gulasul de tabara – o compozitie de sorginte habsburgica pe baza de zeama cu multa carne, ceva legume si mirodenii, inghesuite intr-o paine de casa care sa-i tina fierbinteala si sa-i sporeasca gustul. Am fost norocosi, la acest fel am primit si tacamuri, caci am uitat sa spun: aici se mananca fara (daca ceri, totusi, ti se aduc moderne instrumente de sprijinit bucatura).

Cavalerii adevarati n-au nevoie decat de mana, pe care o clatesc apoi in bolul cu apa si lamaie si o sterg de pieptarul de carpa rosie din dotare. Ceea ce am si facut cand s-a trecut la lucrurile serioase ale ordinei de zi: cina lui Lancelot aduna pe un platou de lemn felii de ceafa de porc, coasta prajita, cotlet , cartofi auriti pe un pat de legume si bucatele de cascaval. Am continuat cu inca o salata de fripturi, la fel de dietetica, numita “ospatul din ajunul bataliei”. O batalie pierduta, cred, caci dupa asemenea portii nu-ti doresti decat capitularea rapida. Aripi de pui picante sedeau langa o divizie de pulpe de pui (nu atat de proaspete ca suratele lor) si iarasi cartofi, mix de legume (din acela congelat modern!), varza, masline, o banana(?!) si felii de portocale care probabil trebuiau sa taie greata.

Am fi dezbatut noi si niste vanat, dar trebuia facuta comanda cu 48 de ore inainte, asa ca ne-am lasat pagubasi si ne-am multumit cu prajitura casei cu mac, gustoasa ca toata cina si la fel de mare. Cavalerii, inteleg in timp ce ma tarasc spre iesire, se aleg in functie de cantitatea consumata. Si poate sa fie orice, numai carne sa fie, iata adevaratul specific medieval! Am iesit in lume, la lumina cu un plan: sa subminam globalizarea prin cat mai multe restaurante cu specific, de pilda hanul “La Razesoaia” – bucatarie moldo-valaha si sfanta –, cantina pentru boemi “Plopii fara sos” – bucatarie pe baza de vise – sau “D’ale gurii” – farfurii pierdute intr-o noapte furtunoasa fata cu reactiunea mititeilor si patricienilor. Cade cortina. Excalibur, bd. Kogalniceanu 3, tel 3116282

Nota de plata:Salata vrajitorului Merlin: 19 leiGulas de tabara in paine: 8 leiCina Sir Lancelot: 27,5 leiOspatul din ajunul bataliei: 38.5 leiPrajitura casei cu mac: 8 leiCarafa de Feteasca: 24 leiTotal 125 lei