Institutul Lumii Arabe din Paris a fost amfitrionul unei expozitii picturale intitulata Bonaparte si Egiptul. Foc si lumini,evocand visul oriental atat de prezent in memoriile exilatului de la Sf. Elena).

La 19 mai 1798, 360 de nave (cca 54.000 de oameni), dintre care 167 savanti, pleaca din Toulon. Pentru prima oara, un corp de cercetatori se asocia unei campanii militare. Majoritatea trupei era sub 30 de ani. Idealul acestei expeditii este pur civilizator; de fapt, sub un pretext umanist, obiectivul insemna cucerirea Egiptului si izolarea economica a Angliei, prin blocarea drumului spre Indii. Bonaparte si trupele sale debarcau la Alexandria in data de 2 iulie ca eliberatori, si nu cuceritori, cum gresit au spus unii istorici; populatiei i se promitea eliberarea de sub sclavia mamelucilor. In 21 iulie expeditia se afla langa piramide, unde patruzeci de secole ii priveau pe soldatii generalului; cavaleria mamelucilor va fi spulberata de careurile infanteriei franceze, iar a doua zi, Bonaparte isi facea intrarea triumfala in Cairo, aclamat si venerat asemeni unui zeu, cum si-l amintea vechiul sau camarad Bourrienne. Va respecta religia oficiala si va participa la traditionalele sarbatori locale (in semn de simpatie i se va spune El Kebir, marele sultan). O luna mai tarziu in 22 august 1798 el va fonda Institutul Egiptului (printre membrii sai, figureaza nume ilustre ale stiintelor si artelor franceze: Monge, Berthollet , Geoffroy de Saint Hillaire, Jean Baptiste Lepere si Savigny). Atunci le-a spus el savantilor ce-l insoteau: poate ca suntem sortiti sa schimbam fata Orientului.

Documentele si marturiile arheologice adunate in cei trei ani ai expeditiei vor da nastere monumentalei descrieri a Egiptului, care va furniza material de studiu imprimeriei imperiale peste un sfert de scecol. Pe de alta parte, marina engleza comandata de amiralul Nelson, va distruge flota franceza in rada portului Abukir (la 1 august 1798).

Francezii devin prizonierii propriilor cuceriri; peste un an, in iulie 1799, Bonaparte invinge o armata turca finantata de englezi si reuseste sa rupa blocada, reintorcandu-se in Franta. Dar scopul initial al expeditiei fusese deja compromis (in martie 1801, soldatii sai vor capitula si astfel se destrama si visul oriental al Cezarului francez). Din punct de vedere militar si politic, campania napoleoniana nu e decat un fiasco. Ramane mostenirea culturala, veritabila victorie a tanarului si impetuosului general.

Mai tarziu, sub Consulat si Primul Imperiu, arta decorativa adopta stilul intitulat nostalgic retour dEgypte: piesele de mobilier abunda in capete de sfincsi si hieroglife, pariziencele si marea aristocratie poarta ample saluri de casmir infasurate in stilul islamic. De altfel, Rustam Raza, un fidel mameluc, aflat in serviciul sau din 1799, il va urma ca o umbra pe Primul Consul, apoi pe imparat, neincetat, vreme de 15 ani. Imparatului ii placea sa spuna: Gloriei bataliilor trebuie sa-i urmeze o glorie mai placuta pentru cetateni, mai putin temuta pentru vecinii nostri. Voia sa guverneze oameni liberi, intr-un stat vindecat de declinul persecutiilor. Istoria insa a avut alte scopuri. Natiunile, pe care el le trezise la viata, din noaptea tiraniei, se pregateau sa-l inghita cum spunea mai tarziu Lamartine