Bolile cu transmitere sexuala se refera la acele afectiuni care se raspandesc preponderent prin contact sexual. Se mai numesc boli venerice. Exista numeroase microorganisme care sunt responsabile de aparitia acestor boli, cele mai importante fiind: gonococul (Neisseria gonorrheae), Chlamydia, Treponema palidum responsabila de aparitia sifilisului, virusurile Papiloma, Trichomonas vaginalis, virusul HIV, virusul herpes simplex. De asemenea, o serie de boli dermatologice parazitare se pot transmite prin contact intim.
Gonoreea – este produsa de un diplococ numit Neisseria gonorrheae. Se manifesta prin una sau mai multe din urmatoarele simptome si semne: secretie vaginala abundenta de obicei cu aspect gri, purulent, disconfort vaginal cu prurit (mancarimi) si usturimi, manifestari urinare cu senzatie de durere si usturimi la mictiune (disurie), urinari dese, manifestari anorectale cu dureri locale si chiar mici pierderi de sange. Femeia prezinta inflamatie vulvovaginala, uneori pot aparea chisturi de glanda Bartholin. Mai rar pot aparea manifestari bucale, faringiene sau oculare. Foarte rar apar manifestari sistemice precum poliartralgii (dureri articulare), artrita, dermatita, precum si endocardita sau meningita. Nedepistata si netratata se poate complica, aparand pe langa inflamatia trompei (salpingita) si abcese tuboovariene, pelviperitonita. Gonococul este incriminat si in aparitia infertilitatii. Tratamentul se face dupa mai multe scheme terapeutice recomandate de medic si se poate face cu Ceftriaxona si Doxicilina, Ciprofloxacina, Amoxicilina, Cefoxatin, Eritromicina. Este obligatorie tratarea partenerilor sexuali. Boala poate fi prevenita prin folosirea prezervativului.
Infectia cu Chlamydia – se considera a fi cea mai frecventa afectiune ginecologica cu transmitere sexuala. De multe ori infectia este asimptomatica. Uneori se manifesta prin secretie cervicovaginala abundenta, mucopurulenta, simptome urinare precum urinari frecvente, usturimi la urinare. De multe ori infectia cu Chlamydia este decelata in cursul investigatiilor pentru sterilitate, aceasta fiind principala complicatie a bolii datorita modificarilor inflamatorii si fibrozei care duc la obstructia trompelor. Tot din cauza obstructionarii trompelor, pacientele cu aceasta infectie au un risc crescut de sarcini extrauterine. Gravidele pot transmite infectia la nou-nascut. Tratamentul este prescris de medic si se poate face de electie cu antibiotice precum tetraciclina, vibramicina, eritromicina, dar si amoxicilina, ofloxacin. Trebuie efectuat tratamentul concomitent al ambilor parteneri. Folosirea prezervativului previne transmiterea infectiei.
Trichomonas Vaginalis – este un parazit (protozoar anaerob) care produce o secretie vaginala de culoare verzuie, mirositoare, abundenta si aerata insotita de mancarime, usturime, modificari urinare. Caracteristice sunt niste leziuni punctiforme rosii care pot aparea la nivelul colului si vaginului. Parazitul se deceleaza prin examen microscopic direct. Tratamentul se face cu Metronidazol la ambii parteneri si contactul sexual este interzis pe durata tratamentului. Folosirea prezervativului previne transmiterea bolii.
Herpesul genital – virusul herpetic de tip l sau ll poate afecta tractul genital, cel mai frecvent fiind implicat cel de tip ll. Boala se caracterizeaza prin episoade recurente. Incubatia la primul episod tine intre 3 si 10 zile. La prima contaminare cu acest virus simptomele sunt mult mai zgomotoase decat la urmatoarele episoade si constau in leziuni genitale cu prezenta unor vezicule cu lichid clar, durere locala, usturimi, uneori apar niste ulceratii locale superficiale, leucoree abundenta, toate acompaniate la primul episod de manifestari generale precum febra, dureri musculare, cefalee. Leziunile in cadrul primului episod tin 2-6 saptamani. La episoadele ulterioare toata simptomatologia tine mai putin, este mai usoara si nu apar manifestarile generale. Tratamentul se face cu acyclovir care scade durata episoadelor si reduce numarul recurentelor. Se administreaza concomitent tratament simptomatic cu antialgice. In cazuri severe poate fi necesara internarea. Tratamentul de rutina al partenerului nu este indicat. Sarcina poate fi afectata de acest virus, iar nasterea naturala este contraindicata mai ales in episod acut.
Papilomavirusurile – exista peste 50 de tulpini ale acestui virus, dintre care unele au risc oncogenic (de producere a cancerului de col uterin) crescut, precum 16 si 18; unele tulpini considerate cu risc oncogenic redus sunt implicate in producerea condilomatozei genitale, atat la femei cat si la barbati. Aceasta condilomatoza se manifesta prin prezenta la nivel genital a unor excrescente cu diametrul mediu de cativa mm, care pot varia ca numar de la 2-3 leziuni pana la forme impresionante cu leziuni foarte multe, dispuse in ciorchine. Pot aparea mancarimi (prurit) local, usturimi, dureri la contactul sexual. Tratamentul in cazul formelor usoare, cand sunt prezente doar cateva leziuni, se poate face cu podofilina 25% sau 10% aplicata direct pe leziune, substanta care se indeparteaza prin spalare la 4-5 ore de la administrare. De obicei administrarea este bine sa se faca de catre medic. Se mai pot administra acid tricloracetic, 5-fluorourocil, cat si metode precum distrugerea prin crioterapie sau excizia chirurgicala in cazul leziunilor numeroase. In cazul prezentei unor leziuni la nivelul colului, acestea trebuie biopsiate pentru excluderea bolilor grave pe care le pot produce unele tulpini virale. In prezent exista vaccin impotriva celor mai importante tulpini HPV, care are eficienta maxima daca se administreaza la fetite la 13-14 ani. Folosirea prezervativului nu este 100% eficienta in prevenirea contaminarii, pentru ca virusul exista si pe tegumentele din jurul regiunii protejate prin condom.
Exista si alte boli, mai rare in arealul nostru geografic, transmise pe cale sexuala cum ar fi urmatoarele:
– limfogranulomatoza veneriana produsa de Chlamydia trachomatis serotipurile L1,L2,L3;
– sancrul moale produs de bacilul Haemophilus ducreyi;
– granulomul inghinal produs de bacteria Cymmatobacterium granulomatis.
Sifilisul – este o boala cu transmitere sexuala produsa de Treponema pallidum. Se poate preveni prin folosirea prezervativului. Tratamentul se face de electie cu penicilina, dupa scheme prescrise de medic, obligatoriu la ambii parteneri. Netratata, afectiunea evolueaza in 3 stadii: stadiul primar este caracterizat de sancru- o leziune specifica de la nivelul organelor genitale si marirea ganglionilor inghinali. Serologia se pozitiveaza abia la 1-4 saptamani de la aparitia sancrului. Sifilisul secundar este rezultatul raspandirii pe cale sangvina a treponemelor si se manifesta prin leziuni dermatologice care se numesc rozeole si care apar initial pe palme si plante, apoi pe tot corpul, prin limfadenopatie, cefalee, greata, afectare hepatica, renala, caderea segmentara a parului. Netratat, in timp apare sifilisul tertiar caracterizat de manifestari grave osoase, cardiovasculare, neurologice, inclusiv pareze.
HIV- virusul imunodeficientei umane se transmite prin contact sexual. Folosirea prezervativului previne transmiterea sa.
Unele boli dermatologice parazitare se pot transmite partenerului sexual, precum pediculoza si scabia.
Bolile cu transmitere sexuala sunt in marea majoritate a cazurilor prevenite prin folosirea adecvata a prezervativului . O corecta informare privind riscurile contactarii unor astfel de boli, precum si vizitele medicale periodice pentru depistarea si tratarea lor atat la pacientul respectiv cat si la partenerii acestuia, programele de educatie sexuala, toate pot scadea riscul aparitiei si raspandirii in populatie a acestor afectiuni.
