N-am gandit ca Orientul e la picioarele mele, ba chiar imi sta sub talpi, adapostit undeva, prin burta Bucurestiului. Si n-am stiut ca un ceai, o narghilea sau o cafeluta sunt din ce in ce mai bune cu cat te afunzi mai mult prin catacombe.

O cafenea – Krishna – si o poveste subpamanteana despre obiceiuri vechi si forme noi spusa cu zat si caimac de Iorgu Draghicescu. N-am gandit ca Orientul e la picioarele mele, ba chiar imi sta sub talpi, adapostit undeva, prin burta Bucurestiului. Si n-am stiut ca un ceai, o narghilea sau o cafeluta sunt din ce in ce mai bune cu cat te afunzi mai mult prin catacombe. O cafenea – Krishna – si o poveste subpamanteana despre obiceiuri vechi si forme noi spusa cu zat si caimac de Iorgu Draghicescu.

Circula o moda prin Europa de altadata ca prin castele, case si conace sa-si faca omul cu oarecare dare de mana un salon oriental. Acolo gaseai cate si mai cate, adunate de prin calatorii si aranjate cu gust, asa incat sa bucure ochiul si sa impresioneze musafirul ca la vederea unui muzeu. Astfel imi paru mie locul ca un sipet in care proprietarul a “ingropat” frumos pernute de satin brodat si narghilele, valuri si betisoare parfumate, zeitati hinduse si arome levantine. Cafeneaua despre care vorbesc nu e la strada (si vedere) dupa obiceiul nostru, ci sta ascunsa, precum comoara celor 40 de hoti, in galeriile unei foste pivnite. Casa pe numele lui Krishna, pazita de bratele lui Shiva (nu stiu cum s-or fi inteles aici astia doi), cafeneaua e un loc bun de tihna si taifas, stergand astfel prejudecatile euro-asiatice legate de subsoluri si catacombe. Si nu numai atat. Krishna subpamanteana citeaza post(sub)modern licori asiatice, cu ironie romaneasca.

Sa ma explic: sunt impresionat de lista lunga de ceaiuri si ma decid greu intre o ceasca cu parfum de iasomie, scortisoara, fragi, vanilie sau trandafir (oricare, 15 lei ceainicul). Aleg ceaiul de menta ca sa respect traditia locului si jinduiesc la o prajitura cu miere sau la una toata numai ciocolata, asa cum zice in scripta de pe masuta joasa de lemn lacuit. Nu mai aveau… E, zic, se mai termina si aurul din visterie, daramite prajiturile! Nu-i nimic, iau o cafeluta si dau sa sun din clopotel (am uitat sa va spun despre aceasta solutie ingenioasa de a chema chelnerii – cadane in valuri de blugi alunecand pe coapsele oriental dezgolite). Al meu nu clopotea decat scurt si infundat si ma uitam cu invidie cum nu m-aude nimeni in timp ce talanga de la masa vecina chema tot personalul. Am ales limbajul universal si, ridicat in picioare, am agitat zambete si maini. Slava Domnului, imi iau doua ca nu stiu cand mai apuc. Cafea la nisip nu e in meniu, la ibric nici atat, asa ca imi comand ce pare a face parte din giuvaierurile locului.

Taj Mahal e un cocktail de cafea cat un templu in care arhitectul a amestecat expresso (!?) cu rom, amareto, lapte si multa frisca (15 lei). Cel de-al doilea preparat, Krishna, exporta parca India (prezenta in pahar doar cu numele) in plin Occident. Peste cafeaua stoarsa tot italieneste se inghesuie in straturi frisca lichida, crema de whisky, lichiorul de cafea si inghetata care potoleste fierbinteala cafelei(15 lei). Buna, n-am ce zice, dar parca la muzicile care se unduiesc pe langa ureche merge altceva. Anunt cu vocea mea de clopot ca as pofti la o narghilea.

Se schimba treaba si Krishna isi arata adevaratele comori. Inafara aromelor de picurat pe tutun, aici se poate pune in vasul cu apa lapte, vin sau chiar vodca (intre 25 si 35 lei). M-am uitat in ochii mei si-am zis: cu lapte si pepene galben (ales aproape la intamplare din sirul lung de arome). Inutil de adaugat ca m-am intins la vorba inca vreo doua ceasuri, cat m-au tinut carbunii si plamanii, bucurandu-ma de savoarea un pic dulceaga, un pic aspra a fumului de narghilea. Imi mai potoleam setea sorbind din cate un amestec de fructe, bauturi din familia cocktail, cu nume de rezonanta cosmopolitindiana.

Safe sex on the beach, adica un mix de grenadine, piersici si portocale (13 lei) si Garibaldi, un suc de portocale cu sirop de rodii (13 lei). Savurez pana la capat de narghileaua din Orientul subpamantean si, pentru ca nu vreau, de la atata fum, sa vad elefanti albi dansand, aleg sa raman in intuneric. Iau metroul. Aici, copiii catacombelor noastre ma aduc in Orientul foarte apropiat. Krishna, bd. Kogalniceanu 17, tel 0729745988