Entorsele sunt traumatisme ale articulatiilor care afecteaza doar partile moi articulare cauzate de catre o suprasolicitare a articulatiei, dar fara fracturi. Este intalnita mai ales la persoanele adulte si in special la sportivi. Copii si batranii fac rar entorse, primii datorita faptului ca ligamentele sunt elastice la aceasta varsta, iar la batranii de obicei se

produce fractura la acelasi traumatism datorita osteoporozei mult mai frecvente.

Localizarea cea mai frecventa a entorselor este in ordine descrescatoare: glezna, genunchi, degete, etc.

In functie de leziunea ligamentara care s-a produs, entorsele sunt de mai multe grade: gradul I (intindere ligamentara), gradul II (ruptura partiala a ligamentelor) si gradul III (ruptura totala a ligamentelor insotita de smulgerea insertiei osoase).

De obicei, in momentul cand se produce entorsa apare o durere intensa, vie, localizata la nivelul articulatiei traumatizate. De cele mai multe ori cand entorsa nu este grava, persoana isi poate continua activitatea deoarece pe moment durerea se poate calma. Dupa cateva ore, durerea apare iar si creste in intensitate instalandu-se si o contractura care blocheaza articulatia, persoana nemaiputand merge. Regiunea afectata se inflameaza, se inroseste si este calda.

Pentru a pune diagnosticul de entorsa in afara semnelor clinice, importanta este si o radiografie a articulatiei.

In functie de semnele clinice si radiologice pe care le prezinta pacientul, entorsele pot fi usoare, moderate si grave. In entorsa usoara durerea este mai usoara, apare tumefiere dureroasa dar nu exista nici un semn radiologic. Entorsa moderata se caracterizeaza prin durere vie, impotenta functionala partiala (persoana merge cu greutate), tumefactie evidenta si echimoza (vanataie) redusa fara semne radiologice. Entorsa grava inseamna durere foarte intensa, vie, cu impotenta functionala totala (persoana numai poate merge), cu tumefactie voluminoasa, echimoza (vanataie) mare, mobilitate anormala a articulatiei si semne radiologice care sustin diagnosticul de ruptura articulara totala cu smulgerea insertiei osoase.

Tratamentul entorselor este complex si trebuie sa fie facut in functie de gravitatea leziunii, de articulatia afectata, de varsta si de profesia pacientului.

Pentru un tratament corect si facut la timp pacientul trebuie dus de urgenta la spital unde pot fi facute infiltratii locale pentru ameliorarea durerii. Se administreaza antiinflamatoare si antialgice. Membrul afectat trebuie pus in repaus, in pat, cu comprese umede, reci pentru diminuarea inflamatiei.

In functie de gradul entorsei se face imobilizarea articulatiei. In cazul entorselor de gradul I imobilizarea cu fasa elastica sau fasa simpla pana la disparitia simptomelor este suficienta. In entorsele de gradul II de cele mai multe ori este necesar un aparat gipsat timp de 10-14 zile (entorsele de glezna) si 21-30 de zile (entorsele de genunchi).

Entorsele de gradul III necesita, de cele mai multe ori, interventie chirurgicala urmata de aparat gipsat timp de 4-6 saptamani, iar in cazul in care au fost asociate si fracturi pana la 60 de zile.

Entorsele netratate corespunzator pot da complicatii in timp. Acestea pot fi: instabilitatea articulatiei, dureri si impotenta functionala, tumefactie, atrofie musculara, asteoporoza difuza sau modificari de artroza.

In afara tratamentului medicamentos si ortopedic importanta este recuperarea functionala, dupa scoaterea aparatului gipsat. Pentru aceasta este recomandata fizioterapia si gimnastica medicala, la indicatia si sub supravegherea medicului specialist.