Madison Keys, americana care progresa la Melbourne sub forma de sageata, cade (6-1 si 6-3) si se resemneaza: „E incredibil, face totul bine. Nu te lasa sa intri in joc, parca ar avea totul sub control”. Impresia este impartasita de victima rundei precedente, compatriota ei Jessica Pegula: „Impotriva ei te simti cu adevarat inutila”.
In paralel, cifrele o sustin: spre finala, timpul investit de Ashleigh Barty pe teren este ridicol (6h 06m) si concesia catre rivali (21 de jocuri in sase jocuri), la fel. Si intre demonstratii, laude, varfuri vertiginoase de audienta (o medie aproape de doua milioane de oameni in ultimele runde) si recunoasterea unanima a circuitului, a celor care inteleg cel mai mult.
Acum da, toate drumurile duc catre Barty si doar americanca Danielle Collins, necrutatoare in cealalta semifinala, impotriva lui Iga Swiatek (6-4 si 6-1), poate sparge visul poporului australian si pe cel al numarului unu. Dupa trei atacuri nereusite in ultimele trei editii, cand luase deja circuitul de maner, jucatoarea oceanica este la doar un pas sa ajunga acasa pe varf si sa puna capat secetei care dureaza din 1978, 44 de ani, cand Chris. O’Neil a devenit campion la Melbourne, invingand-o pe americanca Betsy Nagelsen in seturi drepte in finala.
De atunci, un singur finalist australian – Wendy Turnbull, inferioara cehiei Hana Mandlikova in batalia finala din 1980 – si cinci incercari nereusite pe teritoriul masculin: John Marks (acelasi curs, impotriva lui Guillermo Vilas), Kim Warwick (1980 , invins de Bryan Teacher), de doua ori de Pat Cash (1987 si 1988, impotriva lui Stefan Edberg si respectiv Mats Wilander) si o data de Lleyton Hewitt (in 2005, impotriva rusului Marat Safin). Ultimul om care a reusit-o a fost Mark Edmondson, care in 1976 l-a invins pe compatriotul sau John Newcombe.
„Voi urma aceleasi rutine ca intotdeauna. Voi incerca sa ma odihnesc si sa ma deconectez”, a raspuns reclamantul (25 de ani) in intalnirea cu jurnalistii. „De data aceasta m-am adaptat mai bine jocului si am incercat sa ma asigur ca Keys nu se simte confortabil in niciun moment. Cred ca, in general, am reusit”, a extins Barty cand a fost intrebat ce diferente a gasit fata de semifinala de acum doi ani, cand si-a parasit tara cu mierea pe buze dupa ce a pierdut impotriva sanselor impotriva Sofia Kenin, ca mai tarziu avea sa ridice trofeul.
Recordul lui Mary Pierce
Cu aceasta ocazie, seful circuitului nu a dat gres. Ea l-a topit pe Keys printr-o alta etapa de forta, rezumata in autoritatea ei cu serviciul (a renuntat doar la patru puncte cu primul serviciu si sase cu secunde) si o stapanire absoluta a situatiei, catusand-o pe americanca si refuzandu-i cele doua optiuni de break. ea a avut impotriva vantului si a fost fabricata. O furtuna pana acum, Keys a fost redusa la o suflare. Dar nu este o exceptie.
In drum spre meciul de sambata (9.30, Eurosport), Barty a incendiat statiile cu o viteza vertiginoasa. Lesia Tsurenko a durat 54 de minute, Lucia Bronzetti 52, Camila Giorgi a intins cronometrul la 1h 01 si Amanda Anisimova a fost cea care a cerut cel mai mult, 1h 14m; mai tarziu, atat Pegula (1h 03) cat si Keys (1h 02) au fost doua gustari si in doar sase ore, numarul unu a incheiat o alergare practic impecabila. Anisimova a fost singura capabila sa-si zgarie cele patru jocuri intr-un set si sa-si smulga serviciul, pierzand o singura data.
In acest fel, cu cele 21 de jocuri livrate, Barty a semnat unul dintre cele mai bune recorduri, desi nu a reusit sa o ajunga din urma pe germanca Steffi Graf, care a renuntat la 16 in editia din 1989, nici pe Monica Seles, cu 20 in din 1993. Recordul absolut este in posesia francezei Mary Pierce: 10 jocuri la Roland Garros in 1994.
Dupa Keys (36) si in ciuda faptului ca este departe de cel mai mare, tenismenul de la Ipswich (1,66) este cel care a facturat cei mai multi asi (35) si cel care a retinut cele mai multe puncte (83%) cu primul serviciu. . Totusi, in lupta pentru titlu va avea un os in fata. Anonim pentru publicul larg, dar in mod clar in progres, Collins, in varsta de 28 de ani si care luni viitoare va fi deja printre primii zece din lume, da semne bune de cativa ani. A fost semifinalist in 2019, iar in sezonul urmator a avansat in sferturile de finala la Paris; vara trecuta, el a sarbatorit la Palermo si San Jose, iar acum da dovada de seriozitate, dinamism si un superb backhand cross la Melbourne.
Antrenata la Universitatea din Virginia, de cand a atins cotele inalte de la Roland Garros a oferit un bilant de 32 de victorii si 7 infrangeri, regasind cel mai inalt punct al tenisului sau zilele acestea in Australia. Destinatia in finala le-a cazut pe AnaKonjuh (locul 58 in lume), pe Clara Tauson (locul 39), Elise Mertens (locul 26), Alize Cornet (locul 61) si pe Swiatek (locul 9), care au ratat 47 de meciuri intr-un parcurs solicitant, impotriva adversarilor greu de ajuns. sparge Facandu-si debutul intr-o finala de zbor inalt, nord-americana a luptat inca din adolescenta impotriva artritei reumatoide care i-a cauzat multiple rani si opriri.
„In copilarie le-am vazut pe Venus si pe Serena, dar si pe Hingis si pe Kournikova, asa ca asta este suprarealist pentru mine”, a explicat tenismenul din Sankt Petersburg (Florida), un cutit pentru restul: ea se afla in fruntea listei veniturilor (90 punct, cu 17 mai multe decat al doilea Swiatek) cand a returnat al doilea serviciu. „Imi admir cu adevarat varietatea jocului”, a spus el despre Barty, cu care s-a ciocnit de patru ori. Australianul s-a impus in trei, desi recordul pe ciment este 1-1. Din punct de vedere al suprafetelor, straluceste si Barty (campioana Roland Garros 2019 si Wimbledon 2021), urmand sa participe sambata in randul lotului de jucatoare care au ajuns in marile finale pe zgura, iarba si rapid in ultimele doua decenii, alaturi de Serena Williams, Venus, Maria Sharapova, Justine Henin, Simona Halep sau Garbine Muguruza.
