Populatia globului a atins sapte miliarde de locuitori,ceea ce face ca fiecare tara in parte si institutiile internationale sa caute idei inovative si solutii in agricultura, pentru a rezolva aceste probleme. Mai grave decat crizele financiare, economice, politice sunt crizele alimentare si cele legate de resursele de apa, mai ales ca se estimeaza ca, pana in 2050, populatia Terrei va ajunge la aproape noua miliarde de locuitori. De aceea, orice tehnologii, parteneriate, metode si forme de management al productiei agricole, orice implicare individuala sau colectiva pentru o agricultura sanatoasa si capabila sa asigure un standard macar minimal, al alimentatiei, orice modalitate de recuperare a terenurilor agricole degradate din pricina poluarii, a exploatarii inadecvate, sunt incurajate.

Agricultura europeana nu face exceptie de la aceasta tendinta si acordarea unor fonduri nerambursabile are tocmai scopul de a veni in sprijinul intreprinzatorilor. Olandezii sunt in faza in care experimenteaza un concept care, probabil, va cuceri tot mai mult teren, in urmatorii ani: agricultura verticala. Aceasta presupune ferme agricole, construite pe mai multe etaje, in interior sau in spatii subterane, asfel incat productia sa nu mai fie dependenta de factorii climatici. Se face si economie de suprafata, dar costurile, deocamdata, sunt imense. Si specialistii din America si din Coreea de Sud sunt  preocupati de agricultura verticala. Ceea ce inseamna ca in cativa ani va prinde tot mai mult contur. Nici nu e de mirare ca Olanda testeaza astfel de modele, de vreme ce, in agricultura europeana, dar si in lume, aceasta tara este una dintre cele mai performante.

Desi are doar 2,2 milioane hectare de suprafata agricola, iar fermele familiale (una dintre cheile succesului) au intre 2 si 5 hectare, secretul performantei se pare ca sta in agricultura intensiva, in organizarea fermierilor in federatii care obtin mult mai usor (in asociere) fonduri (numai in 2011 au atras 80 de milioane de euro din fonduri UE nerambursabile). O alta idee de afacere originala si profitabila pare a fi cea legata de comercializarea merelor cu “logo-uri” (inainte de a fi culese, cam cu o luna inainte, pe fiecare fruct se lipeste un abtibild (cu un zambet, o inimioara, un mesaj, logo-ul firmei etc. Cumparatorii sunt incantati de o astfel de oferta.

Printre proiectele de succes in agricultura europeana din ultimii ani se numara, de exemplu, si “Afacerea Baltica”, numita asa pentru ca implica asociatii de fermieri (peste 100 de ferme) din toate tarile aflate in zona Marii Baltice: Finlanda, Suedia, Danemarca, Lituania, Letonia si Polonia. Cu o contributie de aproape trei milioane de euro, fonduri nerambursabile, din partea Uniunii Europene, acest proiect implementeaza metode de eficientizare a agriculturii, prin folosirea de ingrasaminte naturale, care sa protejeze solul si sa asigure o productie agricola performanta si ecologica. S-au infiintat ferme-pilot si valorificarea, pentru terenurile agricole, a nutrientilor extrasi din mare, pare a fi o idee de succes, ca diversele metode de tratare a apelor uzate si repunerea lor in circuit.

Suedezii, inca din 2001, au dezvoltat, tot pe baza de fonduri nerambursabile (22 de milioane euro), un proiect pentru remedierea solului degradat si redarea acestuia destinatiei agricole si pentru combaterea poluarii, prin constituirea de areale protejate. Rezultatele sunt benefice atat pentru populatia din zona, cat si pentru agricultura europeana. Au contribuit la derularea tuturor activitatilor universitati de prestigiu, fermieri, companii private, autoritati locale etc.

Dintr-o colaborare germano-elvetiana, a rezultat un proiect pe termen lung, legat de cultivarea legumelor si a fructelor, diminuandu-se folosirea ingrasamentelor chimice si a pesticidelor si creandu-se o regiune de agricultura transfrontaliera. Toti fermierii, precum si autoritatile au pornit de la ideea de a se situa, de la inceput, pe tendintele agriculturii europene din mileniul trei. Un loc important il ocupa, in zona, cultivarea castravetelui de sera, exclusiv prin metode bio.

In Germania, in zona Rostock, s-a derulat, cu aproape doua milioane de euro (din care 800 000 de euro din fonduri europene), proiectul “Intoarcerea la natura”, prin care 5800 de hectare de padure, in mare parte defrisata prin anii ’50, au fost reconditionate. Intr-o prima etapa, s-au demolat toate constructiile ridicate in regiune, in urma cu jumatate de secol, pentru antrenamentul soldatilor, dupa care, in etapa a doua, mare parte din teren a fost reimpadurit, cu beneficii imense pentru locuitori, pentru agricultura tarii, dar si pentru agricultura europeana si pentru turism. De curand, germanii au descoperit (si nu este o gluma!) si il apreciaza pentru calitatile terapeutice (pentru piele, stomac, ficat), laptele de iapa (un litru se vinde cu 10 euro).

Italia dezvolta, de mai mult timp (atragand si alte tari – Croatia, Slovacia, Austria, Polonia, Germania), un model de dezvoltare durabila, in zona rurala. Unul dintre aspecte vizeaza cresterea productiei de produse organice, atat de cautate pe piata europeana, in stransa relatie cu alte activitati, precum procesarea produselor bio, agroturismul etc. O importanta deosebita este acordata culturilor de plante pentru industria farmaceutica. S-a creat, de asemenea, si “un drum al vinului” (Slovacia, Italia) prin care sa se promoveze respectivele zone viticole.

In Grecia, de un real succes s-a bucurat un proiect prin care fermele de animale (oi si capre) au fost mutate din interiorul satelor, in zonele din afara localitatilor, unde s-au construit ferme cu toate instalatiile necesare pentru cresterea animalelor si valorificarea produselor la standardele cerute de agricultura europeana. Desigur, acest fapt nu a fost posibil in toate regiunile tarii, dar este un bun inceput.

Fiecare tara, in functiile de conditiile locale, dezvolta diverse strategii care sa ii incurajeze pe agricultori, raportandu-se, in acelasi timp, la un model agricol european. Specialistii romani spun ca, in 2012, in Romania, o afacere de succes ar putea fi legata de agricultura ecologica (in trend in toata agricultura europeana) a plantelor medicinale (lavanda, galbenele, sunatoare, menta etc), a legumelor (vinete, mazare, spanac, brocoli etc.), a fructelor, a vitei-de-vie, a trufelor, a plantelor furajere (trifoi, lucerna, porumb). Fermele piscicole, fermele mici de crestere a animalelor (se pare ca s-au obtinut unele succese cu cresterea porcilor vietnamezi), asociate cu cele de prelucrare a produselor (lactate, carne) ar putea fi alte oportunitati. In aceasta sfera de interes intra si fermele de fazani, prepelite, melci, chincilla, ciupercariile etc.