Ca orice organism viu, plantele au nevoie de hrană pentru a se dezvolta, iar aceasta este constituită din anumite substanțe și minerale pe care și le extrag din sol, cu ajutorul rădăcinilor. Prin urmare, este recomandat ca terenurile pe care sunt cultivate să aibă un conținut bogat de astfel de substanțe nutritive, pentru a le asigura necesarul de hrană pe tot parcursul perioadei de vegetație.

Resursele nutritive din sol sunt însă limitate și se diminuează după fiecare sezon agricol, astfel că este nevoie să  fie completate, pentru a menține o productivitate ridicată a suprafețelor respective.

Importanța fertilizării și produsele folosite

Fertilizarea este una dintre cele mai importante lucrări agricole și constă în administrarea unor substanțe pe terenurile de cultură, în vederea asigurării necesarului de nutrienți din sol. Se efectuează în una sau mai multe etape, în funcție de proprietățile solului și de tipul culturilor, iar de această operațiune depinde în mare măsură evoluția plantelor și productivitatea acestora.

Principalele produse pentru fertilizarea culturilor sunt îngrășămintele, care conțin elemente nutritive în diferite proporții și care sunt absorbite în sol într-un ritm mai lent sau mai accelerat.

Specialiștii din domeniul agricol spun că plantele au nevoie de aproximativ 11 substanțe nutritive pentru a se hrăni, iar acestea se regăsesc în conținutul îngrășămintelor. În funcție de substanțele nutritive pe care le conțin, îngrășămintele se împart în trei categorii pe care le vom prezenta în cele ce urmează.

Îngrășămintele principale

Sunt cele mai importante produse din gamă, întrucât conțin trei substanțe de bază, numite și macroelemente, fără de care plantele nu se pot dezvolta. Este vorba de azot, fosfor și potasiu, fiecare cu un rol important în dezvoltarea culturilor.

  • Azotul – este elementul fără de care nu ar fi posibilă creșterea plantelor, având un rol esențial în formarea și dezvoltarea tuturor părților vegetale. Deficitul de azot încetinește considerabil ritmul de creștere sau chiar stopează evoluția plantelor, în timp ce o cantitate în exces le sensibilizează, făcându-le mai vulnerabile in fața bolilor.
  • Fosforul – acest nutrient contribuie la fixarea plantelor în sol și stimulează procesul de înflorire. Plantele cu carență de fosfor rămân mici, au rădăcini slabe și frunze decolorate, care încep să cadă timpuriu și, de asemenea, lipsa fosforului afectează și absorbția azotului, chiar dacă acesta se găsește în cantități suficiente în sol.
  • Potasiul – contribuie la hidratarea plantelor, ajutându-le să absoarbă mai bine apa și reglând procesul de transpirație. Totodată, stimulează o serie de procese metabolice importante, cum ar fi fotosinteza sau diviziunea celulară. Carența de potasiu duce la uscarea frunzelor, coacerea neuniformă și putrezirea rădăcinilor.

Îngrășămintele secundare

Fertilizatorii din această categorie conțin sulf și calciu în diferite proporții, acestea fiind alte substanțe care ajută plantele.

  • Sulful – contribuie la derularea mai multor procese metabolice, crescând totodată rezistența la ger și grăbind vindecarea rănilor. Totodată, are un rol esențial în procesul de germinare a semințelor.
  • Calciul – este un element prezent în toate celulele vegetale, favorizând procesul de creștere și dând elasticitate părților vegetale. Lipsa calciului duce la oprirea creșterii, iar excesul îngreunează absorbția microelementelor, la care ne vom referi în pasajul următor.

Microelementele

Această categorie de îngrășăminte include substanțe precum magneziul, zincul, borul, cuprul, cobaltul, manganul fierul și altele. Sunt minerale care au la rândul lor roluri bine definite în evoluția plantelor, începând cu faza de germinare, până la momentul recoltării.

Din punctul de vedere al modului în care au fost obținute, îngrășămintele sunt organice și chimice. Din prima categorie putem menționa gunoiul de grajd, compostul, resturile vegetale precum și gunoiul provenit din cotețele păsărilor. Așadar este vorba de produse naturale, care pot fi utilizate fără probleme în culturile bio sau cele ecologice.

De cealaltă parte, îngrășămintele chimice sunt obținute pe cale industrială, prin procesarea mai multor resurse din care sunt extrase substanțele nutritive ce vor ajunge în sol.  

Sursa foto: https://pixabay.com/