In urma cu o saptamana Ministerul Muncii a publicat datele privind nivelul salariilor in Romania. Cifrele sunt șocante: peste 3 milioane de romani, adica mai mult de jumatate dintre salariații legali, caștiga maximum 1.000 lei pe luna; o treime din salariați obține cel mult 850 lei; circa 650.000 din cei 691.000 de angajati cu program redus iau mai putin de 1.000 lei lunar. La polul opus se afla circa 300.000 de persoane care au salarii de peste 5.000 lei, iar in top sunt 27.000 de angajati care obtin mai mult de 15.000 lei lunar.
Din cele 120.000 de persoane cu castiguri din drepturi de autor si conventii civile, doua treimi iau sub 1.000 lei net lunar. Ministerului Muncii arata ca 4,43 milioane de persoane au contracte de munca cu norma intreaga, alte 700.000 de persoane au contracte cu timp parțial și 120.000 au contracte de drepturi de autor și convenții civile. In aceste condiții cel puțin 1,5 milioane de romani lucreaza la negru.Și ca o cireașa pe tort, potrivit EU Observer, romanii sunt pe primul loc la orele de munca din Europa, cu o medie de 2.099 de ore pe an, in comparație cu Finlanda (1.648 de ore), Franta (1.661 de ore), Germania (1.847 de ore), Italia (1.781 de ore) sau Marea Britanie (1.900 de ore). Din 1998 și pana in prezent romanii nu au muncit pe an mai puțin de 2091 de ore (anul 2009).
Aceasta stare de fapt nu se poate rezuma decat in doua cuvinte: genocid economic. Starea de debusolare, confuzie și deznadejde a romanilor in ceea ce privește destinul lor și viitorul națiunii sunt maxime. Dezarmarea, degradarea și sclavia in care se afla poporul e totala. Și mai mult decat atat: niciodata in istoria sa poporul roman nu a fost mai sarac, mai obedient, mai inrobit și mai dezarmat ca azi.
Prin sec. XIV-XV un iobag din Transilvania deținea 150 de porci, 40 de vaci și 20-30 de cai. In Conscriptia urbariala de la 1681-1682, primul recensamant atestat documentar in Țarile Romane, e menționat ca cel mai instarit iobag hunedorean era Prodan Balint din Nadastia care avea 3 cai, 16 boi, 6 vaci, 150 de oi, 36 de porci, stupi. Circa 24% dintre familiile de iobagi posedau o avere mica, dar restul de 76% era reprezentat de familiile mijlocii si bogate. In medie, o familie de iobagi detinea 4 boi, un plug cu brazdar de fier, 2 vaci, cai, oi, porci, capre și stupi. Iobagii din vechime aveau un concediu de aproximativ 221 de zile pe an, caci un iobag muncea doar 3 zile pe saptamana. Vicejudele curtii Andrei Buda avea o avere estimata la 2 cai, 8 boi, 3 vaci, 8 oi, 8 porci, stupi, luciu de apa la Cerna, deci era mai sarac decat un iobag prosper. Cu toate acestea iobagii faceau din cand in cand, cu Biblia in mana și fara sa fie acuzați ca sunt „marxiști revoluționari”, cate o rascoala pentru ca nu erau mulțumiți de traiul pe care il duceau.
Sistemul politic și economic actual așa zis „democratic” este in realitate sclavagism pre-creștin și dictatura. Cum se explica obediența oamenilor? In primul rand se explica prin sistemul de educație al manualelor alternative de istorie care, ca și manualele de istorie din comunism, au ca scop condiționarea mentala a subiectului in vederea acceptarii cu seninatate a condiției de sclav pentru tot restul vieții.
Leszek Kolakowski, autorul monumentalei trilogii despre principalele curente ale marxismului, s-a autodeclarat a fi și conservator, și liberal, și socialist; marxist infocat in tinerețe, a scris inca din 1990, pe cand era un liberal-conservator convins, ca dreapta și stanga „nu mai sunt niște opțiuni care sa se excluda reciproc”, avand in vedere ca in spatele lor sta aceeași „mana invizibila”; mai mult decat atat, scopul liberalismului (de dreapta și de stanga), scrie Kolakowski, e sa aneantizeze conștiința și memoria istorica a oamenilor (Leszek Kolakowski, Modernitatea sub un neobosit colimator). Sa nu pierdem din vedere esențialul: Leszek Kolakowski a fost un ganditor „din interiorul” finanței, un erudit desavarșit.
In al doilea rand, obediența se explica prin faptul ca industria de advertising, industria media și de divertisment au reușit sa colonizeze imaginația romanilor și sa le furnizeze rasul forțat și fericirea artificiala in fiecare seara și zi prin imagini și lumini.
Poporul traiește iluzia fericirii, iluzia bunastarii, iluzia vieții creștine. Tehnicile magice prin care opereaza industria de advertising asupra minții umane reprezinta probabil cel mai eficient instrument de hipnoza in masa. Cand mintea omului nu sta ascetic in raport contemplativ cu natura și cu Dumnezeu, atunci ea nu poate transfigura societatea in care traiește deoarece ia forma obiectelor din jur care la randul lor o transforma in obiect și marfa. Romanul de azi nu e doar o marfa, ci e cea mai ieftina marfa existenta pe piața globala a marfurilor. Cuviosul Paisie Aghioritul a dat cea mai clara definiție a saraciei: „Odinioara oamenii aveau scumpatate in viața lor, sinceritate, cinste, iar lucrurile materiale erau atunci ieftine. Acum, din pacate, in anii noștri a fugit de la noi, oamenii, scumpatatea și s-au scumpit lucrurile materiale”. Cand demnitatea persoanei nu mai e respectata și e inlocuita cu resursa umana, atunci saracia ia locul prosperitații. Sistemul nu investește in oameni, ci ii exploateaza cu acordul lor, pentru a se autodevora pe parcurs.
Clasa politica și „intelectualitatea” sa ia aminte și sa dea dovada de responsabilitate și maturitate facandu-și autocritica celor 24 de ani de capitalism și socialism in care viața oamenilor, natura și cultura unui popor au fost supuse banului. Sciptura scrie, iar istoria demonstreaza, ca raul, oricat de monstruos ar fi, nu dureaza niciodata; doar binele e durabil. Regresul produs de ideologiile clasice (capitalism și socialism) este evident.
Daca dupa 1990 romanii nu au avut posibilitatea de a opta in politica, de acum nu se mai poate spune același lucru: au de ales intre sclavia financiara (globalizarea saraciei) și economia libertații (economia civica). De Ilie Catrinoiu via Calin Georgescu
