In urma cu aproape trei secole, un grup de 852 de oameni – majoritatea din tarile coroanei Aragonului – au inceput o noua si deosebita calatorie de-a lungul Dunarii. Ei au fost segmentul cel mai umil dintre cei exilati de Razboiul de Succesiune Spaniola (1705-1715), sustinatori ai candidatului Carol de Habsburg care, la terminarea conflictului, l-au urmat la Viena.
Exilul hispanic, la nivel global, a adunat o diversitate formidabila de origini si conditii care aveau sa-i marcheze destinul. Clasele invatate au fost incorporate in aparatul oficial al Imperiului Habsburgic. Clasele de artizani au fost inrolate in armata imparatului. Problema a venit cu clasele mai defavorizate. Oameni care isi dadusera tineretea – etapa de invatare – profesiei de razboi de partea Habsburg; uneori, frustrat de orice activitate profesionala. Noua Barcelona a fost conceputa pentru a se incadra in Imperiu, un grup care pierduse razboiul si viitorul.
Inainte de Noua Barcelona
Razboaiele sunt intotdeauna razboaie. Cu invingatori si invinsi. Posesiunile italiene au fost acordate de habsburgi -cele date de hispanul Bourbon in schimbul lasarii pe catalani la noroc – s-a intamplat exact invers ca in restul Coroanei Aragonului. Guvernul imperial de la Viena a ordonat confiscarea proprietatilor tuturor sustinatorilor Bourbon din Napoli si Sicilia. Nu a fost o mare avere pentru ca Bourbonii, in mezzogiorno, nu aveau mai mult sprijin decat cel al anumitor elite de burta recunoscator. Dar a fost suficient pentru a finanta Consiliul Spaniei, o institutie curioasa care supraveghea ajutorul pentru exilati. Cu chiriile necesare, cadrul a fost mentinut timp de un deceniu.
Sursele dezvaluie ca au existat aproximativ 5.000 de exilati hispanici in Viena hispanica postbelica. Esecul sistemului italian a reprezentat ceva asemanator cu taieturile contemporane dar cu muzica baroc, ceea ce nu inseamna ca erau mai digerabile. In acel moment, guvernul imperial a lasat Consiliul Spaniei ca martor – sau ca relicva – a unui trecut de solidaritate generoasa cu credinciosii cauzei habsburgice. Si in acest context, apare figura lui Josep Planti, fost profesor de drept la Universitatea din Barcelona, incorporat in serviciul public vienez, care a scris un proiect care ar fi geneza Nova Barcelona. Inspirat de politicile defensive ale milenarului Carol cel Mare, el a propus crearea o colonie agricola si militara unde imperiile austriac si turc stabilisera hotarul domeniilor lor respective. Banatul Temesvar era cea mai nesigura si subutilizata regiune a Imperiului Habsburgic.
Colonisti
Istoricul Agusti Alcoberro, intr-un articol foarte interesant publicat de Academia Regala de Arte Frumoase din Barcelona (2001), dezvaluie ca taierile aduse Consiliului Spaniol au dus la o selectie curioasa a beneficiarilor a ceea ce a mai ramas din punga de beneficii. Si ca marii invinsi au fost cei care au trait – sau mai bine zis, au trait – exclusiv din pensii. Un citat revelator din surse afirma ca o parte din exil „trebuie sa cerseasca sa moara de foame” („trebuie sa cerseasca de pomana pentru a nu muri de foame”). Planti, fostul profesor de drept, a intocmit un recensamant al cersetorilor hispanici cu 122 de familii. In opinia sa – si cea a guvernului imperial – candidatii perfecti pentru proiectul Noua Barcelona. Sursele dezvaluie si originea acest grup si cele 122 de familii candidate pentru aventura. Au fost 75 din tarile coroanei Aragonului: 33 din Catalonia, 16 din Valencia, 12 din Aragon, 11 din Napoli, 1 din Mallorca, 1 din Sardinia si 1 din Sicilia.
Fundatia
La 4 octombrie 1734 guvernul imperial a sanctionat acordul de creare a coloniei. S-ar numi Nova Barcelona si s-ar afla pe malul stang al raului Bega, cu cativa kilometri inainte de varsarea fluviului Dunarea. Astazi, orasul Zrenjanin, unul dintre cele mai populate din regiunea Voivodina din Serbia, se afla in aceeasi zona. In 1734, insa, era un loc nelocuit care oferea mari posibilitati. Si pe un deal a fost planificat si construit un orasel pentru a gazdui cele 122 de familii alese si inca cateva dintre clasele superioare ale masei exilatilor care urmau sa exercite clase conducatoare. Schema clasica a asezarilor baroc pe care o vedem si in multe orase nou create din Conul de Sud al Americilor. Orasul a fost planificat cu criterii de urbanism rational. Nu a mai ramas nimic de improvizat: un precedent indepartat, daca vreti, al Barcelona Eixample din Cerda.
Colonia
Proiectul Planti a interzis in mod expres construirea de cladiri ostentative. Sigur si util, dar deloc luxos. Proverbiala austeritate catalana transplantata in Balcani. In schimb, a inzestrat colonia cu un sistem politic si juridic bogat, inspirat de regimul foral catalan pe care primul Bourbon hispanic, in sange si foc, il facuse in scrum. Nova Barcelona ar fi condusa independent de un consiliu municipal format din doisprezece senatori. Recuperarea modelului Consiliului de o suta de la Barcelona, cu nuante ale anticei si prestigioasei Rome imperiale. Noua Barcelona avea sa-si emita propria moneda: florinul Barcelona; ar gazdui institutii universitare care ar preda in catalana, latina si germana si ar crea propriile forte de aplicare a legii si de aparare militara: Garzile din Stat -inspirat de colonelul Barcelona-. In total, sa organizeze viata – si moartea – la un maxim initial de 400 de familii (2.000 de persoane), pe care proiectul Planti si-a propus sa le infiinteze.
Esecul
In 1735, cosurile de fum menajere din Noua Barcelona emanau deja fum. Asa a fost cazul pana in 1738. Interesantul articol al profesorului Alcoberro mentioneaza trei cauze decisive care ar precipita esecul proiectului: profile inadecvate, prognoze eronate si ciuma din Voivodina. Pe scurt, cei care trebuiau sa arate pamantul si sa aduca animalele la pasunat erau oameni prea batrani sau prea priceputi pentru aceste meserii. Majoritatea aveau peste 40 de ani, o varsta foarte inaintata la acea vreme. Si multi au fost mutilati de amputatii de razboi. Prognozele economice au fost facute avand in vedere ca Voivodina avea un climat mediteranean care invita la plantarea culturilor pe care le cunosteau colonistii. Clima continentala si umeda a afectat toate culturile. Iar focarul de ciuma care a izbucnit in regiune a facut restul.
